lumea (ne)vazuta de nea ion

nea ion, omul de serviciu, bantuie in jurul scarii catu-i ziulica de lunga. n-are familie si nici bani de chirie asa ca locuieste la uscatorie, langa casa liftului si este recompensat cu 250 de lei pe luna.
in ziua de salariu isi cumpara doua pachete de tigari si o tarie ieftina, iar ce-i mai ramane pune de-o parte sa-i ajunga pana luna urmatoare.

cand il intalnesc, dimineata, imbracat in aceleasi haine scurte (căpătate) si de culoare incerta, il salut mecanic. imi raspunde oprindu-se in loc si plecandu-si usor capul ca si cand s-ar scuza. modestia si blandetea lui de bunic beat ma ispitesc sa-i spun povestea omologului si tizului său ion b (care vinde acum, la londra, colaje cu 5.000 de euro bucata), ajuns celebru peste noapte. aman insa si-l intreb doar ce mai face. se lumineaza la faţă şi-mi raspunde ca e bine "multumita lui Dumnezeu şi milei locatarilor", care-i ofera resturi de mancare. odata, un vecin i-a dat de pomana un aparat de radio care, de atunci, ii tine de urat zi si noapte.

de Paste a adormit bustean, ghinionul lui. nu l-a auzit pe hotul care s-a furisat in casa liftului si a furat bobina lasandu-ne fara ascensor. locatarii s-au enervat atat de tare incat si-au zis ca asta a fost picatura care a umplut paharul. omul de serviciu nu banuia ca la finalul lunii va avea o mare surpriza si va fi lasat pe drumuri. intamplarea a facut ca joi noaptea din sticla lui nea ion sa se scurga ultima picatura de viata si sa-i lase in supararea lor pe locatarii enervati atat de tare. a fost gasit vineri dimineata intepenit intr-o pozitie nefireasca, jumatate pe ciment, jumatate pe scaun, cu radioul lalaind o melodie in nestire.