viziunea lui cyrano de bergerac

in 1649, cyrano de bergerac a scris despre o calatorie de-a sa pe lună (stiu asta de la amicul p.a.).

oamenii pe care cyrano i-a intalnit acolo aveau patru metri inaltime si mergeau in patru labe. acestia vorbeau doua limbi diferite, dar nici una nu avea cuvinte. prima, folosita de oamenii de rand, era un cod complicat de pantomima, in timpul careia toate partile corpului se miscau incontinuu. cea de-a doua limba era vorbita de clasele superioare si consta in sunete pure, un zumzet complex, dar nearticulat, care semana foarte bine cu muzica.

oamenii de pe luna nu inghiteau mancarea, ci o miroseau. banii lor erau poezie - poeme adevarate, scrise pe bucatele de hartie a caror valoare era data de calitatea poemului. cel mai grav delict pe luna era virginitatea si se considera ca o persoana are un caracter cu atat mai nobil cu cat are nasul mai lung. desigur, oamenii cu nasuri scurte erau castrati, caci lunaticii preferau sa dispara ca rasa mai degraba decat sa fie siliti sa traiasca in uratenie. de asemenea, existau acolo carti vorbitoare si orase ambulante.

penisuri de bronz atarnau de taliile barbatilor precum sabiile razboinicilor de odinioara. un lunatic ii explicase vizitatorului, ramas perplex, cum vine treaba: 'oare nu e mai bine sa iti cinstesti uneltele vietii decat pe ale mortii?'. pentru ca cyrano era atat de mic, oamenii din luna il luau drept un papagal fara pene. la sfarsit, un negru l-a azvarlit inapoi pe pamant, ca pe un anticrist.