am luat două cu patru. acum le dă cu patru și înainte le dădea cu cinci. / două? eu am luat trei. dar nu cu patru, ci cu cinci. înainte le dadea cu patru și acum le dă cu cinci. / ba invers, că acum le-a ieftinit de la cinci la patru lei / am luat și eu patru cu patru / păi și mie de ce dracu’ mi le-a dat cu cinci? da și eu proastă nici n-am întrebat cât e una. am zis vreau și eu trei și i-am dat banii. fără să întreb cât costă, că știam de data trecută / te-a păcălit, acum le dădea cu patru / mare pagubă, ce mi-e patru, ce mi-e cinci / da’ de la cine le-ai luat, de la ana? / nu de la ana / păi ana le dă cu patru, aialaltă cu cinci / uite ca n-am știut. dacă știam luam trei cu patru de la ea
vineri, 1 aprilie 2011
urbanograme (3) / matematici inferioare
vineri, pe la prânz, în stația lui 313
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Îţi dai seama cât de steril ne este verbiajul mai nou?
Am avut o bunică, ce a... plecat... anul trecut, şi care îşi începea orice vorbire cu un interlocutor( chiar şi copii!): ,,Şi ce nmai faci dumneata?''( în graiul local) După care, cu o expresie senină şi plină de interes îl asculta pe cel întrebat tot ce avea să spună, fără a-l întrerupe. Avea numai patru clase primare, dar era o maestră a discursului uman, mereu atentă la celălalt( Notă: eu nu semăn cu ea, din păcate.)
Nu mai ştim să ascultăm, să vorbim apropiat, despre şi pentru sufletul nostru. Vorbim despre lucruri, preţuri şi joburi.
ne-am debarasat de prea multe în ultimii ani,
imi dau seama
insa tot asa vor spune si copiii/nepotii nostri la randul lor despre noi. ca nu mai au rabdarea si 'inteligenta' noastra :)
Trimiteți un comentariu