despre darul amânării şi despre talentul de a lăsa lucrurile neterminate

 'Un amic, fost coleg de jurnalism, mi-a sugerat să scriu acest text, despre darul amânării şi despre talentul de a lăsa lucrurile neterminate. Le regăsim cam oriunde, de la planuri guvernamentale, dezvoltări imobiliare şi construcţii de autostrăzi la stiva de mail-uri fără răspuns şi lista de chestiuni pe care ai vrea să le faci, dar le tot amâni. Cum procedăm?

Acu, cred că e în firea omului să amâne; sunt pur şi simplu chestii neplăcute, chestii care îl fac să cheltuiască bani pe care nu vrea să îi piardă, chestii care iniţial pot părea cool, dar care mai apoi nu îi mai plac sau se dovedesc a fi prea complicate. Poate fi şi sfânta lene naţională.

Ce mi se pare important este să fii conştient de darul amânării şi să încerci să pui presiune şi pe propria persoană şi pe cei din jur, pentru a mai limita efectele negative ale procrastinaţiei. În traducere, poţi încerca a-l înţelege, într-o oarecare măsură, pe dezvoltatorul imobiliar care ţi-a promis grădiniţă, alei luminate, loc de parcare şi minimarket şi îţi oferă bălării, noroaie şi lună plină la 30 de zile, dar, după cinci secunde, trebuie să pui ditamai presiunea pe om, pentru că ţi-a luat bani, pentru că nu eşti tu responsabil de criza economică şi pentru că în general fără presiune nu prea mai merge nimic.

Sau, ca să luăm un alt exemplu la întâmplare, dacă tot te-ai apucat să demiţi pe cineva, măcar du treaba până la capăt şi nu miza aiurea pe posibilitatea că alţii s-ar putea dovedi mai puţin leneşi decât tine. Imaginea alăturată este un fragment dintr-o pictură; în opinia criticului de artă James Elkins, este un tablou neterminat. Studiindu-l, veţi remarca un nivel al detaliului extrem de ridicat şi veţi exclama "cum este posibil?". (...)'

by dorin oancea

continuarea aici