maidanofilie / despre tigani

sunt mai degrabă certăreţi, rostul vieţii lor e gâlceava, harţa; fără de larmă şi tărăboi se asfixiază şi pier; pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoşi, minţim cu toţii, dar idealizăm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie. si găsesc de cuviinţă să-şi întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun. (…) si nu le poţi intra în voie. oricât de frumos le vorbeşti, orice umilinţă, orice făţărnicie: deopotrivă de inutile. leneşi, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă, ca instinctul de conservare. si nu pot bea în cârciumi, numai afară, pe stradă, cu sticlele înşirate alături şi puradeii roată; o maidanofilie, un exhibiţionism, o nostalgie a bâlciului; şi un jind al ocării, ţipetelor, poalelor date peste cap. spurcăciunea. dracul sordid, dracul poltron, dracul ţopăitor. cărora coşbuc le-a găsit nume atât de potrivite şi care îşi fac din cur o goarnă.

si n-o spun eu, ci n. steinhardt (care a copilarit printre tigani), desi, in vremurile tulburi, fara ghilimele si fara asemanare, pe care le traversam e ca si cum as fi spus-o eu, iar steinhardt si-ar fi asumat-o inerent & involuntar.