luni, 30 iulie 2012

mananca (bine) si plange, mai scrie un pic si iarasi plange / patetoidul (depasit) tolo

in mod normal, omul asta ar trebui sa se lase de gazetarie. e facil, depasit, malad, epatant autentic, e intristator (ce face). nu o va face, din  moment ce stie (si i se repeta la infinit) ca este cel mai bun. numele lui este tolontan, desigur.
'(...) Mai e un foc! Unul singur. Alin repetă ritualul, ridică țeava armei undeva sus, spre dreapta, apoi pune patul pe obraz, îl simte cu buzele și ridică cerul gurii spre cătare, salutînd pentru ultima oară ținta.
Are libertatea a 7 zecimi, creierul meu bolnav face calcule, n-auzi că în asta constă tirul, în a-ți asculta trupul și a privi ținta prin fisura din bunătatea inimii lui Dumnezeu?
Indianul trage primul dintre candidați, nu mă mai uit la ce fac ceilalți șapte, nu am chef de statistici, vreau un singur lucru! 
Narang reușește un uluitor 10,7, Niccolo trage și el foarte bine, un 10,4, și, dintr-o dată, parcă mai repede de data asta, aud un pleosc, e al lui Alin, nu știu de unde știu, și văd cum se îngălbenește centrul țintei, e 10 și ceva, nu mai contează cît!!! Parcă e un 3 după virgulă, dar nu mai văd clar, pentru că ăștia de ciudă au luat tabela și au scufundat-o în valuri.
Nu sînt valuri pe tabelă, plîng eu de bucurie și mi s-a vălurit vederea, îmi vine să mă tăvălesc pe jos precum cățeii Reginei la festivitatea de deschidere. Nu am loc în tribuna strîmtă de aluminiu, așa că plîng și ridic pumnul, plîng pentru că nu mă așteptam și pentru că mi se pare că i se face dreptate unui om care a ratat podiumul de puțin acum 4 ani și care a muncit ca un apucat.
Lîngă mine, la masa presei, miliardul și ceva de indieni sînt și ei extrem de fericiți, parcă au cîștigat. O lecție. (...)'
 adica căcat cu perje, cum ar spune scenaristul sergiu nicolaescu.

Niciun comentariu: