joi, 25 septembrie 2008
un vis
plimbându-mă prin ultima scamatorie a nostalgicului verbiaj – acest coşmar electrizant al lumii virtuale – mi-am amintit fără efort visul din noaptea precedentă, unul în care, într-o lumină aurie, murdărită de câţiva nori grei, încercam să străbat un câmp de ciulini. eram însoţit de o femeie atât de frumoasă încât nu putea fi decât nevastă-mea sau, în cel mai rău caz, raimunda din ‘volver’ ori estella din ’great expectation’ pe care o apăram cu pieptu' gol de mârâitul fioros al al unei haite de câini. înaintam tot mai anevoios, deşi mai aveam câţiva paşi până la palatul de cleştar. era o linişte turbată, iluminată doar de dansul haotic al arătărilor îmbăloşate, cărora încercam să le distrag atenţia cu poveşti erotice de ion creangă. când m-am trezit era ora 9.00, ca de obicei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
panta, de vise erotice cu caini chiar ca n-am auzit. bine ca ai mai dres-o la final cand am vazut ca poftesti la imperiul de curbe albe al estellei.
bădiţă verbiaj,
amu cica era odată prin bucureşti un craiu, care avea un blog frumos cum altu nu mai găseai. şi craiu cela avea chef de broderii şi giumbuşlucuri halucinante, încât fraţii lui mai mari, dedes şi pantacruel, tare se mai minunau de minunăţiile verbiajului lui verbiaj:)
dar iaca ne ne depărtăm cu vorba şi uitam de firul poveştii cu câini şi estelle :)
Zici ora 9 ca de obicei. ehe, la ora aia sunt desteptat deja de 2 ore. Cum huzuresc unii pana la batranete si mai si viseaza haite de dinamovisti. si daca vrei sa le distragi atentia, nu te mai obosi cu badita Creanga, baga-le direct porneturi de pe ODC.
pai, nea dedes, pe tarmaul viselor nu e inca wireless ca le-as baga niste filme mai noi de radu gabrea de ar adormi bestiile ca niste mielusei :)
uite, panta... visele ajung si ele sa se inlantuie, sa se transmita de la un purtator la altul, sa se nasca in urma celor visate de altii, spuneai ca ai visat alaltaieri caini, niste aratari imbalosate si amenintatoare, ei bine, nu stiu cum se face, noaptea trecuta am visat si eu tot caini, erau doi, doi caini imensi care isi aduceau mult cu dragonii chinezilor, se harjoneau in fata mea, intr-o prapastie a padurii prin care se facea ca trec, ma pierdusem de bunica-miu, eram infricosata si fermecata in acelasi timp, urcam si urcam printre copaci - pana cand am dat de un damb si de cativa oameni ascunsi in spatele lui, m-au primit printre ei deloc mirati si dornici ca atare sa ma ajute, locuiau intr-o cetate liliputana si plina de muste, ciudat era insa faptul ca dulapurile lor de bucatarie erau monumentale, nu stiu unde incapeau, trebuia sa te urci pe un scaun pentru a ajunge la caturile de sus, la indemnul unei femei cam bizare, mai mult spectrala decat in carne si oase, m-am urcat si eu, cautam cred portita catre cealalta lume... am reusit intr-adevar sa ma trezesc... era ora 11 dimineata. eh, ce zici tu de un asa vis?
frumos vis:)
pai zic ca ambele vise, chiar si spusele lui verbiaj via borges, se potrivesc, curios, cu filmul de mai sus :)
Trimiteți un comentariu