giuseppe tornatore. vivir para contarla ('baaria')

incerc sa nu esuez intr-un potop lamentabil de laude (si nu stiu daca voi reusi) la adresa 'baariei'. da, finalmente, au vazut si ochii mei nesatui ultima ispitita a lui 'tornatore' - poate, cel mai personal film al Maestrului si, totodata, cel mai scump proiect italian din ultimii ani (35.000 de figuranti; ennio morricone ancora; orasel de carton recreat pe ţărm tunisian, replica a 'bagheriei' ('baaria', in siciliana), localitatea natala a cineastului)

as intreba doar atat, asa de dragul intrebarii... cum credeti ca ar reda tornatore urmatoarea scena?
'un grup de copii se joaca cu puţele-n nisip. cativa pasi mai incolo, un alt grup si mai galagios, batrani cazuti in mintea copiilor, isi omoara timpul jucand carti. la un moment dat, unul dintre moşnegi il trimite pe pietro (pepino), cel mai pici dintre pustani, sa-i cumpere tigari. de export, fara filtru. pentru ca pepino nu pare deloc incantat de sarcina, unchesul cartofor il momeste cu 20 de lire! dar numai daca va zbura ca gandul si se va intoarce "inainte ca scuipatul sa se usuce pe nisip"...''

raspunsul aici:

nu-i asa ca n-ati mai vazut de multa vreme (de la 'cinema paradiso' & 'malèna' oare?) ceva atat de frumos (emotionant)?
pai, nici nu prea aveati cum, caci, in zilele noastre, repezi, apocaliptice, doar tornatore mai ştie, parca, sa toarne & turneze (povestile) in maniera asta.