joi, 16 septembrie 2010

prietenul meu haruki m

prietenul meu haruki m are 61 de ani si scrie formidabil. l-am cunoscut abia ieri si, numaidecit, dupa o singura si primă frază, l-am imprietenit cu mine pentru totdeauna. recunosc ca mi se intimpla tot mai rar lucrul acesta.
cartea in care haruki ne povesteste pe larg la ce se gindeste el cind alearga - iar haruki alearga ca lumea, sistematic, cu ardoare, nu glumeste - incepe asa:
'exista o maxima care spune ca un gentleman adevarat nu discuta niciodata despre fostele iubite sau despre impozitele pe care le-a platit - ceea ce este o miniciuna sfruntata, scornita de mine adineauri. imi cer scuze. si totusi, daca ar exista o astfel de maxima (...)
ma opresc aici, de teama ca nu cumva sa va imprieteniti si voi cu prietenul meu.

si totusi, ca nu ma pot abtine, trebuie sa va spun si ce spune haruki al meu, citeva pagini mai incolo, despre mick jagger al vostru:
(...) cind eram tinar mi-era la fel de greu sa ma vad pe mine la 50 de ani cum mi-era sa-mi imaginez concret ce ne asteapta dupa moarte. mick jagger se grozavea cind era tinar ca "mai bine mor decit sa ma stiu cintind satisfaction si la 45 de ani". iar acum are mai bine de 60 si tot mai cinta satisfaction. unii rid de chestia asta. dar eu nu. cind era tinar, mick jagger nu-si imagina ca o sa ajunga vreodata la 45 de ani. nici eu nu-mi puteam imagina asta despre mine. pot eu sa rid de mick jagger? nu. (...)'
ce credeti ca am facut dupa ce am citit jumatate din cartea lui haruki?
exact. m-am dus sa alerg de unul singur in parcul tineretului. o tura de lac.
nu m-am oprit decit de vreo trei ori, sa-mi trag sufletul,
- prima data zarind un genunchi dezvelit pe iarba,
- a doua oara in timp ce trei raţe salbatice plonjau in luciul apei
- trei, cind mi-a iesit in cale un sîn ionatan de consistenta unui măr gustos,
- a patra oara pentru ca...

a patra oara se facea ca ma aflu acum in fata laptopului si scriam aceste rinduri evocind amintiri de acum mai bine de o oră, de pe vremea cind eram un alergator (aproape) novice.

16 comentarii:

als spunea...

bine k n-ai gasit in iarba o ureke, k era din alt film :)

pantacruel spunea...

ba nici nu-ti imaginezi, coane leo, vazusem ceva care semana cu, pe la kilomtrul 17, dar ma gindeam ca sigur e a lui van g si cum in spatele meu gifia rau de tot un nasos cu parul vilvoi care aducea mult cu paul g, am zis mai bine nu, ca poate e din alt film pe care nu-l stiu :P

Şerban Tomşa spunea...

Haruki al tău are nerv, are scânteie, găsește niște titluri inspirate, dar mie mi se pare un pic prea ușurel. Poate că nu l-am receptat cum trebuie... Îl voi reciti...
Aldulescu mi-a spus că Haruki îi place . Ca, de altfel, și Philip Roth...

catalina spunea...

Nu-i tradusă, nu-i aşa? O citeşti în engleză.
Singura mea experinţa cu prietenul matale este "Pădurea norvegiană"

pantacruel spunea...

tom k :),
philip roth nu am citit, dar nu e timpul pierdut, nu i-a venit inca rindul.

la haruki insa, desi ce am acum in faţă, este doar un fel de jurnal, iar un jurnal ramine un jurnal, are alt stil, alta structura,

la tipul cu oaia fantastica, spuneam, ghicesc cam ce si cum scrie, tip care s-a apucat de literatura doar asa, intr-o doara, neimaginindu-si vreodata ca ar putea deveni scriitor, dar daca tot i-a iesit si a avut succes a zis hai sa ma las de afaceri si sa ma dedau deliciilor livresti,

da ţe voiam eu sa spun aiţea? :P

asa... haruki, asadar, imi place f mult pt
simplitate, umor si imaginatie.
un scriitor care asterne o carte despre un mos care alearga, la urma urmei, si aceasta reuseste sa-mi retina atentia la cote inalte fara sa ma plictisesc macar o secunda, ba dimpotriva, e aproape la fel de rar, scriitorul, ca o eclipsa romanesca de soare japonez, ca sa spun asa :P
poate n-am gasit cea mai fericita comparatie,
dar ma-nţeledzi ce vreau pt ca sa spun :)

pantacruel spunea...

catalina,
ba-i tradusa si inca de multisor.
si va trebui sa citesc, desigur, si eu 'padurea norvegiana', sa vad cam pe unde se situeaza cu adevarat amicul haruki :)

Şerban Tomşa spunea...

Nu e o obiecție serioasă la literatura lui Murakami... Mai mult am glumit...
Pe vremea când umpleam paginile cu mai multă vioiciune, criticii serioși mi-au reproșat, indirect, că scriu prea ușor... Ca să le fac impresie bună, am încercat să o fac căznit, greoi și plictisitor. Și am reușit !
Acum m-am răzbunat și eu pe Haruki, prietenul tău... :)

pantacruel spunea...

serban,
daca ar fi sa ne luam dupa critici, ar trebui sa scriem toti ca alex stefanescu. si musai doar culedzeri monumentale despre cum sa te ratezi ca scriitor sau ca altceva.

si haruki ca haruki,
ca acum urmeaza sa ma imprietenesc cu gheorghe c., care gheorghe c. nu mai e, dar a lasat in urma lui romane bune :)

tristeteapamantului spunea...

ce ciudat si ce coincidenta
azi dimineata am alergat a zecea zi la rand din viata mea in herastrau si ma gandeam cand alergam ca trebuie sa ma gandesc la orice altceva, ca haruki al tau, ca sa uit ca nu mai pot sa respir si ca mi se-nmoaie genunchii si ca nu-i un chin, e doar un zbor de ratusca pe langa lacul frumos in zori si nu-mi trecea prin cap absolut nimic decat intrebarea de ce dracu fac eu asta, e contra firii, ma doare, mi-e rau, m-am tampit??

pantacruel spunea...

trista coincidenta, subscriu :P
nu-i asa ca poti invata multe de la un om atit de simplu si modest ca 'haruki al meu'? peste o ora, doua ma duc si eu sa alerg a doua zi consecutiv. de obicei fac pauze intre zilele de alergat, dar de cind cu haruki am priceput si eu, in sfirsit, de ce, cum si pentru ce trebuie sa alerg constant :)

florin spunea...

@all daca ar fi sa recomandati o carte de-a lui Murakami cuiva care n-a citit nimic de el, care ar fi aceea?

La Philip Roth eu as recomanda "Complexul lui Portnoy".

dragos voicu spunea...

kafka la malul marii e dupa mine cel mai bun roman al lui. ca sa va faceti o parere despre cel care spune asta - fowles mi se pare sclipitor in daniel martin si comercial in magicianul.

pantacruel spunea...

florin,
tot despre 'kafka la malul marii' am auzit si eu numai lucruri bune

pantacruel spunea...

dragos,
salutare si bine ai revenit pe blogul acesta! :)
m-ai lovit cu fowles rau de tot. si asta nu pt ca m-as omori dupa dumnealui, dar:
- 'magicianul' e cartea care mie mi-a deschis apetitul pt lectura acum 100 si ceva de ani, nu mai stiu
- iar de 'daniel martin' nu m-am mai apucatniciodata, desi, dupa 'magician', am mai citit vreo doua sau trei romane de-ale lui j.f. si apoi l-am abandonat.

(p.s.
cum stai cu noul roman?!)

dragos voicu spunea...

ufff...
trebuie sa va informez si pe voi ca nu sunt cel care a scris coada. eu lucrez in publicitate, dar mai citesc, pe cand tizul meu probabil ca nu are tangenta cu publicitatea dar scrie si, implicit, nu e nevoit sa spuna despre el ca e "celalalt dragos voicu".
unlucky me :)

pantacruel spunea...

of, of, dragos, dragos... :P
dar nu e nici un bai, esti binevenit aici cu opinii la fel de interessante :)

am crezut ca esti scriitorul d.v. pt ca, dupa ce am scris mai demult, o minicronica despre 'coada' mi-a raspuns chiar autorul romanului pe blog multumindu-mi pt recenzie. recenzie care era mai mult critica si mai putin laudativa. desi cartea imi placuse. ca asa sunt eu mai critic cu altii :)