casa mea-i un cântec cu acorduri ample (leapşă de sărbători)

...casa mea-i un cântec cu acorduri ample
e o caldă melodie casa mea
eu sunt sufletul din ea
ea e însăşi viaţa mea
viaţa mea cu tot ce-i bun în ea
casa mea-i un cântec cu acorduri ample
melancolic şi fierbinte şi curat
şi mă simt ca-ntr-un palat de păduri înconjurat
viaţa mea în cântec s-a mutat...

ispitit de ideea savuroasă a lui marius chivu,
cel care dintr-o joacă nevinovată de duminică a inventat ‘cartea cu bunici’,
m-am agăţat şi eu sfios de mânerul de aburi al ceaunului cu evocări.

scriitorii adunaţi laolaltă de tânărul şi talentatul critic literar,
printre care pleşu, cosaşu, dan c mihăilescu, alex leo şerban, brumaru, paraschivescu, patapievici, mihăeş, etc,
s-au pus pe povestit întâmplări cu mama-mare, tataia, băbuţa sau tăicuţul copilăriei lor

bloggerii pe care am de gând să-i invit la o şuetă,
să le dau o leapşa - cum ar zice somnorosul verbiaj :),
vor trebui să ridice cu haz şi vitejie voalul care le acoperă delicat amintirile despre muzica părinţilor.

despre melodiile pe care, prunci fiind, le-au primit cu bucurie şi le-au prefăcut în fundaţia
casei sunetelor lor,
în care se răsfaţă şi îşi caută tihna astăzi

lista lui pantacruel, cu osândiţii la leapşa, este următoarea:

oana, maria, dede, verbiaj, aky (unde vrea şi unde poate…),
trestie, paul dimulescu, yume, zuzeta, runbaby, djerzinski,
kolonelul, forastgamp, georgescu, alexedi, anda, anca
şi pantacruel (adică eu)


păi, să curgă songurile, atunci
şi mai ales
poveştile :)

(vă aştept cu nerabdare... pe blogurile voastre)