waiting for the winter

degeaba cântă salvatore adamo 'tombe la neige’. ar trebui să găsească ceva cu umezeala de afară.
ceva despre ploaia asta nesfârşită
care a luat locul zăpezilor de altădată.
eu, unul, nu mai sper deloc la albul iernii. pesemne culoarea cea rece va rămâne doar printre amintiri şi melodii.

în picioarele goale, înfăşurată în sunete de corzi,
umbra mi se strecoară în stradă. waiting for the winter... and the frost.

ce ar mai fredona îmbietorul ‘silent night’ alături de răpitoarea claudine longet. sau de sinead o’connor...

deasupra, luna plină, zemoasă, de decembrie, se scurge picurând.
gândul mă poartă 'once upon a december' spre anastasia.
dar îmi trece repede când udătura îmi ajunge la os.

într-un târziu, prin faţa mea trece o sanie trasă de două mârţoage,
abia scăpată de traficul infernal din centrul bucureştiului. alunecă pe apele asfaltului ca pe zăpadă. aproape.
o fată frumoasă îmi zâmbeşte discret de pe celălalt trotuar. nu e ‘lara’ din ’doctor jivago’, din păcate...

trebuie să mă mulţumesc cu mai puţin.
are umbrelă roşie, ochi mari de veveriţă şi picioare lungi de domniţă. cred că o iubesc:)
însă ea nu o va ştii niciodată.

şi uite aşa, din senin(?), viaţa devine minunată.
visez, lenevesc, beau fierbinte, citesc afundat şi ascult muzică. multă muzică. unicul remediu.
ştiu că numai un dean martin povestindu-mi ’let it snow’...

... ori un frank sinatra fredonându-mi ‘a merry little christmas’ mă mai pot înţelege.