din fericire nu mă pricep la box nici pe departe, nici pe aproape, spre deosebire de maestrul dedes, de exemplu, care, şi dacă nu vrea, poate recita ca pe o poezie de bacovia toţi campionii mondiali în miez de noapte.
ca orice ageamiu în domeniu care se respectă, mă înfierbânt şi eu şi chiar ard în upercut-uri devastatoare la declaraţii pompoase, gen Cassius Clay. ko-urile, însă, şi mai ales execuţiile în public aplicate de mister k.o. - lucian bute (22 de meciuri în cariera profesionistă, 22 de victorii, dintre care 18 înainte de închiderea ediţiei), mă nimicesc completamente.
astăzi, de mărţişor, după ce şi-a apărat centura mondială în faţa ridată şi în ficatul plăpând al americanului william joppy, printr-un alt ko, bute a ţinut să dedice succesul tuturor femeilor din românia.
iar pentru bărbaţii din ţărişoara lui, ăia care, astăzi, în sâmbăta morţilor, şi-au pus radiourile să sune primul gong la 4 şi jumătate dimineaţa, le-a gătit o sărmăluţă-n foi de viţă şi o lingură de colivă să se lingă pe buze: ‘nu mi-am propus să îl fac ko pe joppy (...) dar dacă mă străduiam puţin îl băteam încălţat şi cu patine’
2 comentarii:
Esti amabil.Nu sunt chiar asa informat precum spui. Sunt doar un om care urmareste cu un oarecare interes "nobila arta" singura forma de violenta pe care o accept.
Evident ca am luat pozitie de drepti in fata radioului la 4.45 (meciul a inceput undeva spre ora 6)dar asta e alta poveste.
asta cu ora exacta, e chiar o alta poveste. am spus, nu sunt eu specialistul... )
iar 'violenţa verbala' in sportul nobil este chiar un deliciu!
Trimiteți un comentariu