degete fine

de la prima frunză sau frază (să tot fi fost într-o vinere ruginie de toamnă), de la prima creangă-capitol până la ultima filă bine rumenită a romanului,
am ştiu cu siguranţă că am în faţă un mare scriitor. un uriaş blând dar bărbos, ochelarist dar clăpăug, hărăzit cu o chelie remarcabilă dar mai ales cu degete fine.

am început într-o poziţie nefirească şi abia cu a doua lui carte: ‘băiuţeii’, scrisă împreună cu frac-su matei, la două sau la patru mâini.
rezistând eroic ispitei de a termina ca caii, în picioare, în faţa rafturilor pudice ale cărtureştilor, am achitat cu inima strânsă întreagul op, conştient că îmi mai rămâneau pentru acasă doar câteva pagini neumblate.

lăudat fără rezerve de critica de specialitate şi savurat unanim de concetăţeni mai dihai ca un derby încins din liga l (transmis în week-end, la kanal d, de la ora 20.30),
talentatul fillip florian pare a fi scriitorul rafinat, dezinvolt şi graţios, povestaşul nărăvaş şi fabulous, ba chiar frumosul nebun pe care literatura română îl aşteaptă impacientată de la tovarăşul şi tovarăşa încoace. cu sau fără co-2.

la fel ca şi ‘băiuţeii’, romanul ‘degete mici’ m-a lăsat mut. şi însetat deopotrivă,
căci până şi cafeaua caldă, în care tanti Paulina, aia din carte, mi-ar fi ghicit când va trece dinamo de turul 3 preliminar al champions league, a rămas teafără şi nesorbită în ticăitul paginilor întoarse mecanic la foc mărunt, aşa cum se coc vinetele pentru zacuscă.

n-aş vrea să mai aberez şi cu palavre triste despre debutul lui florian, săvârşit la 37 de ani, după zece ani de gazetărie, care i-au dat acestuia senzaţia că devinse... ‘furnal cu zgură în loc de minte, intoxicat cu informaţie derizorie şi nocivă’, dar uite că n-am altceva mai bun de făcut...
cu niscai curaj în portofel, dumnealui a decis să se refugieze în munţi precum haiducii şi să atace literatura de calitate. şi numai pentru a o împărtăşi nevoiaşilor, pesemne.

acolo, la sinaia, omul s-a vindecat, s-a pus pe compus şi la cinci ani după marea evadare, minunatele 'degete mici' s-au hodinit pentru câteva nopţi pe rafturile librăriilor, fiind degrabă transportate în stare de şoc către bibliotecile semenilor din ţară şi de peste hotare.
nu înainte însă ca delicatele 'degete' să fie înnobilate cu două ghiuluri grele: ‘premiul pentru debut al româniei literare’ şi ‘premiul de excelenţă pentru debut în literatură al u.n.p.r.’

acum, după ce l-am dat în gât pe nea fillip povestaşul,
nu pot pentru ca să shutdownez, dacă nu dezvelesc măcar o bucăcioară apetisantă din pulpiţa fragedă şi căpşunoasă a splendorii care mi-a căzut pe cap din senin, din iarbă verde...
(click aici)