portocale roşii de sicilia

vinul după bere-i o plăcere. la fel, marea după munte, muştele după ţânţari, bmw-ul după dacie, somnul după macrou (şi somnul la serviciu) sau o reclamă cu penelope la l’oreal, după una cu magda (tanti maria) la dero.
mi-am zis, hai să văd cum vine un miller după houellebecq, deşi, sincer să fiu, numai chef de un nou roman fierbânţos nu aveam. asta cu atât mai mult cu cât alte patru bunăciuni, printre care alunecosul 'calcan' de la verbiaj sau incitantul ‘palat al viselor’ de la târg (!), mă tot aşteptau sfioase, ca nişte fecioare pofticioase şi înghemuite în căruţa mea bibliotecoasă.

prinsesem cu noroc un loc comod pe scaun, la metrou, între un click (ceva cu ţâţe uriaşe şi nu ştiu care regină porno) şi o libertatea ('5 zile in paradisul sexului', 'sex pe bloc' şi alte drăcoaice-n curu’ gol). în faţă, vreo alţi patru cetăţeni aliniaţi cu feţe de karamazovi transnistreni îşi clăteau ochii cu un viol colectiv la liceu în ring şi compact.
eram, dacă nu mă-nşel, singurul din vagon care citeam literatură de calitate: ‘sexus’, de henry miller.

mă adâncesc în lectură şi aflu că eroinul, infam şi frustrat, caută disperat s-o cupleze pe nevastă-sa...
"...unul dintre ei, un compozitor care se numea larry hunt, locuia într-un orăşel din minnesota. cândva îi închiriasem o cameră în locuinţa noastră şi se îndrăgostise de nevastă-mea. dar mă plăcea şi pe mine chiar mai mult decât pe nevastă-mea, aşa încât, când s-a întors la ale lui, a început o corespondenţă cu mine, care, curând, a devenit voluminoasă. ne anunţa că vine la new york pentru o mică vizită. speram să vină şi să-mi sufle nevasta după capul meu. cu ani în urmă, am încercat să i-o pasez unui vechi iubit al ei, un băiat care locuia în nord şi pe care îl chema ronald. tipul îmi plăcea extraordinar; era curat sufleteşte, onest pâna la ultima fibră, generos, respectuos...
singura mea teamă era, acum, ca nu cumva larry să-şi fi găsit între timp altă femeie. ar fi fost o chestie de neiertat..."

în colţul din dreapta mi-a atras atenţia o scenă desprinsă parcă din filmele lui kusturica. o copilă, doar cu un tricou pe ea şi o suzetă în gură, era maltratată şi certată de mă-sa - o ţigancă borâtă, tânără încă şi cu dinţi puţini şi rânjitori. ţiganul, capul familiei sărace, răvăşit şi nedormit, le privea absent. am înţeles câteva secunde mai târziu de ce mititica avea perdele doar la etaj, după ce aceasta, speriată şi flămândă, a eliberat pe podea un firicel gălbui şi subţirel care a tăiat vagonul în două.

tulburat, m-am reîntors în lumea fictivă la personajul pervers. acesta intrase în atelierul prietenului său, ulric, un pictor ratat şi libidinos...
"...o punea să-şi urce un picior pe un fotoliu şi să lase la vedere un petic de carne de culoarea somonului. ulric colcăia de pofte nebune şi nu se gândea decât cum “să-şi vâre scopul în aplicare”, după cum se exprima el. îşi aranja apoi modelul într-o poziţie exotică – aplecată ca să ridice un ac de păr de pe jos sau urcând o scară ca să şteargă o pată de praf de pe zid –
- cred că acuma-i bine, lucy, îl auzeam spunând. n-o să te ţinem mult. observă vaginaţia longitudinală, mi se adresa folosind un jargon bombastic, pe care lucy, cu urechile ei de şoricel, nu-l putea urmări. cuvinte ca “vaginaţie” aveau un ecou plăcut, magic, pentru lucy. odată, când l-am întâlnit pe stradă, am auzit-o îmtrebându-l:
- facem azi ceva exerciţii de vaginaţie, domn’ ulric?"

două, trei palme (pumni?) şi un scuipat pe faţa micuţei au curmat firul lecturii. priveam ca la teatru împreună cu toţi ceilalţi călători dezgustaţi. bărbatul şi-a săgetat cu privirea muierea, care continua să-şi bălăcărească odrasla. mânjită de muci uscaţi şi resturi de mâncare, fetiţa - maturizată în vâltoarea bătăilor şi chinurile primilor ani de viaţă - şi-a reprimat plânsul şi, curios, a mângâiat cu mânuţele ei obrazul călăului.
jegoasa înfofolită în fuste tocmai se potolise, când un tânăr a scos dintr-o pungă o cutie de suc şi i-a dat-o femeii. tatăl a rămas impasibil. în schimb, mama şi fiica s-au bucurat nespus şi au băut cot la cot, îndulcindu-se cu portocale roşii de sicilia. în amintirea vremurilor ce au să vină.
înainte să cobor am văzut cum copila a strâns în braţe, aidoma unei jucărioare, cutia de suc. nu era decât de vreo 3 ori mai mică decât ea şi la fel de lipsită de valoare.