intenţionam să mâzgălesc două trei cuvinte aseară, însă mi-a trecut. nu mai era nimic de spus după ce m-am împiedicat de o mică nestemată, picurată din penelul romantic, graţios, proaspăt, al doamnei d.
de o frumuseţe care mi-a tăiat respiraţia, însemnarea despre admirabilul dan c mihăilescu - sensibilă şi zglobie deopotrivă, livrată la pachet cu vocea tulburătoare a lui zavaidoc şi cu o poftă contagioasă de a reînvia amintiri prăfuite - m-a catapultat pentru câteva clipe pe o străduţă pierdută, parfumată cu stropi de ploaie din bucureştiul de odinioară.
3 comentarii:
Fugi d-acilea, domnule, ca tie de ti-ar vorbi si un copil mic despre dan c mihailescu si tot ti-ar da lacrimile de emotie!:)
ei, nici chiar asa... mi-ar da lacrimile de crocodil, mai degraba! :)
esti un sensibil
Trimiteți un comentariu