iata-l cum a pasit senin in ultima parte a vietii si nu a lasat mai nimic in urma dumnealui...
nu tu vreo povestire geniala ratacita prin manualele de gimnaziu, nu tu o poezioara de amor zgariata cu cheia pe peretii toaletelor publice si nici macar o natura moarta - o franzela taiata pe din doua si umpluta, a la gherghesti, cu felii groase de rosii zemoase, branzeturi si salamuri afumate, semnata simplu si gratios dedes.
in ciuda tuturor acestor vicisitudini, amicu' nu a incercat, ca altii, sa se arunce in gol de la etaju' 35 al blogului sau de unde continua sa ne inmoaie inimile cu nostalgii sfasietoare si sa ne subjuge cu umoru-i melancolic.
pe domnul dedes, cel care mi-a deschis apetitul pentru lecturi multiple si de la care am auzit pentru prima oara de aitmatov, rabakov, doctorow si alti mari maestrii, l-am cunoscut prin 2001, la cotidianul psd-ist 'independent'.
eram amandoi infometati. eu mancam litere, dumnealui halea literatura pe paine - obicei de care nu s-a debarasat nici pana-n ziua de astazi. cand tocmai i-a mai sunat ceasul o data, la o varsta la care viata - asa rutinata si turtita cum e ea, dar inca ornata cu mari surprize si mici bucurii domestice - incepe sa fremete a cosciug.
2 comentarii:
Multumesc maestre.Sunt mortul cel mai viu cu putinta cum ar spune Dinescu:
"Dar of, of, of, desiş de ochi
Acum de mine trag trei popi
Carnea-mi miroase de pe-acum
A scândurică de salcâm"
O corectura am ati face. Las ceva in urma mea: un urmas. Restul e desertaciune.
o urmasa demna de numele ce-l poarte deja pe umerii dumneaei firavi, as zice. ca viitoarea doamna dede's, actualmente domnisoara julia, are ceva din talentul furibund si valtoarea nestavilita a batranului ei tata... asta doar din ce am mirosit cu ochiu meu cel aprig :)
Trimiteți un comentariu