doctorul jivago

nu înțeleg ce tot au cu mine. e ianuarie, mâhnire, buget restrâns (aproape intim). mai și plouă mărunt și lung. mi-e că sunt confundat cu altcineva. mereu primesc câte un ceva de la câte un cineva. bine măcar că nu trebuie să dau la schimb altceva. că n-am.

aseară, tocmai ce l-am omorât cu o ultimă suflare pe ’oscar wao’, cu perna, că m-am și trezit la ușă cu unu’ boris pasternak.
avea moacă de rus și mult tupeu. de bolșevic. tipul mi-a adus factura la gaze și un fel de ceaslov cu gabarit depășit, doctor jivago.

cărțoiu' începe mișto...
“mergeau, și mergeau, și cântau veșnica pomenire și, când se opreau, se părea că, din inerție, continuau să o cânte picioarele, caii, palele de vânt”

mai târziu, pe la miezul nopți, a venit în sfârșit și tramvaiul lui tennessee williams. îl așteptam de ore bune și încă ploua, pieziș și des.
o așteptam mai mult pe jessica lange să coboare.
a coborât sublim. nu singură, ci împreună cu diane lane, alec baldwin și john goodman.
dar despre 'a streetcar named desire' poate data viitoare.