evrika! am descoperit formula blogului perfect. era ascunsă în paginile dilemei vechi și ale dilematecii la rubrica ’3,14’.
crâmpeie de gânduri, sclipiri, străfulgerări, toate într-un ambalaj laconic și savuros, semnate aproape tainic: R.C., M.M., M.F., D.S., S.G., A.L.Ș., C.C., S.S., I.P., A.P., C.P.-B. și M.V.
iată, la întâmplare, una dintre ele, dintr-un nr mai vechi al dilematecii...
‘în cele opt ore și ceva de drum între bucurești și timișoara am citit: omul ilustrat al lui ray bradbury, jumătate din piticul roșu al lui tournier și un sfert din observatorul cultural.
vecinii mei de compartiment: unul a terminat orbitorul (ultimele 150 de pagini), alta a frunzărit de zece ori academia cațavencu și revista tango și un nene care a urcat la craiova a lecturat un ziar local, a băut țuică dintr-o sticlă de plastic, după care a vorbit de unul singur, pentru că, probabil, nu mai avea ce citi.
iată la ce sunt bune călătoriile lungi’ (A.P.)
2 comentarii:
De la opera la negru la opera mai albă decît albul...
Îraţională, poate, dar eu în pi(pi) îmi regăsesc constanta. Dilematică, mă duc să fur Pi, by Darren Aronofsky. Evrika zic şi eu credinţei în haos!
te contrazic. de la opera la negru la opera mai alba nu e decat... oprah :)
(am "pi"-ul lui d.a., dar nu am avu inca timp de el)
Trimiteți un comentariu