în pragul primăverii, doctorul își notă:
'mi se pare că tonia e însărcinată (...)
fiecare femeie care naște este marcată de aceeași amprentă a singurătății, părăsirii, lipsei de ocrotire. bărbatul este până într-atât de străin în această clipă capitală, încât s-ar zice că nici la început n-a avut nici o treabă și totul a picat parcă din cer.
femeia aduce singură urmașii pe lume, singură se retrage cu pruncul în planul al doilea al existenței, unde e mai liniște și unde poate fi, fără teamă, instalat leagănul. singură, în tăcută smerenie, își hrănește și își crește copilul.
Născătoarea de Dumnezeu este cea care spune despre pruncul ei că o va preamări, că El este slava ei.
la fel poate spune orice femeie. Dumnezeul ei este în copil. mamele oamenilor mari ar trebui să cunoască acest sentiment.
dar absolut toate mamele sunt mamele unor oameni mari și nu e vina lor că mai apoi viața le înșală'
boris pasternak - 'doctor jivago'
6 comentarii:
O, ce muzica, ce vorbe frumoase spuse de B.Pasternak.Dumnezeiesc (si cartea, si filmul).Si ma intreb:tristetea vine de la infrangere? Si sper ca nu...
tristetea vine de peste tot. chiar si din frumusete :)
Cata dreptate ai...
ai, n-ai, dai! :)
Panta, ai vreo veste cu care să te lauzi și nu știi cum s-o pui în pagină?:))))
inca nu. aici e liniste ca in taiga. dinspre barou ce se mai aude? ;)
Trimiteți un comentariu