nu, n-a murit încă!
de dede’s ăla (era să zic din liceu, deși eu am făcut liceul în bucurești, iar el pe undeva peste dealuri nisipoase și ape tulburi) de la cotidianul independent, unde stăteam în aceeași bancă. cam ca la liceu.
o dată pe lună, domnul învățător horia alexandrescu ne scotea la tablă și ne dădea câte un 4, maxim 5, milioane pe statul de plată. niciodată un 10...
(foto explicație: amicul dede's halind cu nesaț un sandviș cu felii de capote și bukovski presat)dede’s pe atunci, ca și pe acum, era un mâncău din cale afară. era cu foamea-n gât.
mânca anticariat pe pâine și se adăpa zilnic, fix între orele 10.05 și 17.55 (nici mai mult nici mai puțin) cu lecturi diverse - de la romane mai ales rusești, până la dileme mai ales vechi.
eu, pantacruel, om sucit, cu capul după filme și fără personalitate, l-am copiat. că de, eram amici și vrând, nevrând ne mai împrumutam câte o nuvelă.
nu zic că era tocmai o plăcere să citești la serviciu ore-n șir, într-un mediu concurențial (că ne întreceam și cu nea gavriluță), dar nici rău nu o duceam pe vremurile celea...
zilele trecute, mai precis ieri, m-am întâlnit cu dede’s la o vorbă.
din câte îmi povestea, și-a schimbat obiceiurile și manierele. bătrânul a trădat chiar și cochetele anticariate pentru bibliotecile ieftine de la colțul străzii.
suflet fără pereche, dede’s înfiază acum câte 2 sau 3 bucăți suple sau dolofane pe săptămână, cele mai multe gata despuiate și fără coperte, și le duce înapoi după ce le amăgește cu ochiul său ager.
cred că m-am întins prea mult cu vorba. nu de alta, dar mă așteaptă în dormitor o rusoaică aprigă pe care am cam neglijat-o în ultima vreme.
6 comentarii:
pai dupa aceasta postare, cuplata cu melodia din deschidere chiar m-am simtit un pic ca Dolanescu.
mersi oricum panta, m-ai zugravit mult mai frumos decat sunt in realitate, sub penelul tau nepereche ma simt ca un mic Giocond, chiar daca zambesc arareori si cu toti dintii la inaintare.
Piesa din dreapta chiar m-a ucis. O ascultam adesea cu nea Gavrilescu.
gioconndule, lasa vrajeala. tu ai cumva pe masa (in poza) revista de pariuri?
ma, tu vrei sa dai lovitura acum la batranete?!
Simpatic portret i-ai facut lui Dede, o placere sa il citesc o data cu cafeaua de dimineata. :-)
multumesc sorina,
as zice, insa, ca dede asta e un tip special. are puterea nemaiintalnita de a influenta in bine oamenii din jurul sau, fara sa ridice nici macar un deget.
e dat naibii! :)
asta ar fi culmea, dede sa ridice 3 degete si sa mai si rosteasca " pace voua".
am zis ca e dat naibii, nu ca merge des la biserica ;)
Trimiteți un comentariu