căutam celebra fotografie a copilului polonez cu mâinile ridicate, surprinsă în timpul celui de-al II-lea război mondial, într-un ghetou din varșovia.
așa am dat peste alte câteva instantanee reprezentative ale secolului XX:
cea mai elocventă fotografie a războiului rece este considerată a fi cea în care est-germanul hans conrad schumann trece din berlinul de est în cel de vest peste un gard de sârmă ghimpată. era 15 august 1961, a treia zi de la demararea ridicarii zidului berlinului.
omul-simbol din fotografie s-a spânzurat la 20 iunie 1998.
imaginea foametei realizată în 1983, în sudan (autor, artistul sud-african kevin carter). un vultur se apropie de un copil agonizând din cauza inaniției.
‘rebelul necunoscut’ - un barbat oprește o coloană de 59 de tancuri în piața tianan-men, în 1989. instantaneul a fost realizat de către jeff widener, de la etajul șase al unui hotel din beijing.
omayra sanchez, fetița columbiană de 13 ani, care a rezistat trei zile în inundațiile provocate de erupția vulcanului nevado del ruiz. au murit atunci 25 de mii de persoane. imaginea surprinde ultimele clipe de viață ale fetiței.
și cunoscutul portert-cult a lui che guevara, considerat a fi ‘cea mai faimoasă fotografie a lumii’ (un amănunt pe care nu îl cunoșteam). a fost realizată de alberto korda, în 1960, cu prilejul unor funeralii.
14 comentarii:
cunosc fotografia fetiţei şi mă tot întreb, oare nu o putea salva nimeni de la moarte, a rezistat atata vreme, de ce o fi murit până la urmă?
poate nu s-a mai putut face nimic. nu stiu.
tare m-ai adus cu picioarele pe pămînt! imaginea copilului din Sudan îmi este chinuitoare (şi spun asta ca mamă)...
de acord cu tine, in calitate de netata
Razboi, foamete, dezastre - moarte.Asta sa fie esenta secolului trecut? Fotografiile copiilor sunt tulburatoare.
Of, m-ai tuburat cu imaginea fetiţei, cu ochii aceia...
Fotografia cu băieţelul şi corbul mă distrusese cu ceva vreme înainte.
tulburat
Si eu cunoasteam imaginea copilului din Sudan. M-a socat cand am vazut-o prima data!
Acum, copila aceea si baietelul cu miinile ridicate...
razboi, foamete, dezastre, moarte si entertainment cat cuprinde, anadana
era bine 'tuburat', innu,
da la... tubi or not tubi :p
cu mainile ridicate sa nu care cumva sa ascunda vreun pistolet in buzunar! :)
Panta, ştii că n-am apucat să văd încă Amarcord? Aşa weekenduri de muncă am. Sper iar să văd în seara asta filmul.:)
tubi or not tubi!:D
mie imi zici de weekend-uri de munca?
bute m-a trezit azi la 5 dimineata, iar un nenorocit de interviu (pe care il aman de o saptamana) ma va lasa sa dorm abia dupa 1 noaptea... :)
Panta, mă găsești aici. ”Aseară” m-am culcat la 4.00 dimineața. ”Alaltăseară” la 6.00 dimineața.
Al meu își pusese ceasul să sune pentru Bute. Iar eu, somnambulă de oboseală și obișnuită cu regimul meu cazon de dormit, m-am trezit, am pus apa la fiert, am dat drumul la căldură și...în drum spre baie m-am dezmeticit: ce naiba?!? Azi nu-i sâmbătă?! :D
Norocul meu că a reacționat și Cristi la ceas și m-a lămurit că-și pusese el ceasul pentru meciul lui Bute.:)))
eu am zis ca bute-i meserias!
te-a facut si pe tine K.O. tehnic inca din prima runda! :p
Da, cam așa...Dimpreună cu al meu. Care pune ceasurile pe partea mea de pat. Că știe că el ori nu le aude, ori le lovește să tacă. :D
Trimiteți un comentariu