harfa de iarbă (can't take my eyes off you)

(muse - can't take my eyes off you)

cum ar putea oare să nu-ți placă jocul grațios al lui fc capote din ‘harfa de iarbă’?

“dacă la ieșirea din oraș o apuci pe drumul care duce spre biserică, ajungi curând lângă un deal ce strălucește ca o văpaie, plin de dale funerare, albe ca oasele, și de flori cafenii, ofilite. (...) la poalele dealului se întinde un câmp acoperit cu iarbă indiană înaltă, care își schimbă culoarea o dată cu anotimpul. duceți-vă să-l vedeți toamna, pe la sfârșitul lui septembrie, înroșit în lumina asfințitului, când umbre stacojii ca para focului tremură deasupră-i și când vânturile toamnei, mângâindu-i iarba veștejită, iscă atunci o melodie ca un suspin omenesc, o harfă de șoapte.”

o sută de pagini mai încolo, truman capote, care a ratat la mustață titlul de cel mai fin jucător al finalei, ironic și cu sânge rece, își face un timid autoportret

“(...) dar pe atunci exista un tip nemaipomenit care ținea o frizerie. îl chema amos legrand. în privița lui, unii ca șeriful și chiar riley henderson, de fapt, dacă mă gândesc mai bine, toată lumea zicea că-i un fătălău. nu vorbeau însă cu răutate. cei mai mulți țineau la amos și îi voiau binele. scund ca o maimuțică, amos trebuia să se suie pe o lădiță ca să te tundă. avea o fire agitată și trăncănea ca niște castaniete. pe toți clienții îi numea “drăguță”, atât pe bărbați cât și pe femei, căci nu făcea distincție între ei.
amos avea un dar extraordinar: putea să trăncănească neîntrerupt despre tot ce-i interesa fie pe oamenii de afaceri, fie pe fetițele de zece ani – despre orice (...)”.

tot aici am dat peste un nume de personaj fermecător (mai ceva ca o combinație măiastră iniesta – xavi – messi), un anume puști, little homer honey. bineînțeles, pe surioara lui haioasă o chema... texaco gasolin.