găsesc tot mai puțină emoție în jurul meu și cred că unul dintre motive este estomparea frumosului.
superficialitatea galopantă, dispersia, derularea pe repede înainte, agitația, deadline-urile, rutina, rugina, toate tâmpeniile astea produc orbirea în fața frumosului.
sâmbătă seară, la gala internațională de balet, am descoperit LES INDOMPTES - ceva năucitor (cehii jiri și otto bubenicek, frați gemeni), o muzică nemaiînchipuită de urechile mele (neamțul wim mertens) și o coregrafie tulburătoare (claude brumachon). sânge dansând prin vene, vene mușcând din carne, 'carne trémula', o sală întreagă sufocată de emoție, poem magic fără cuvinte.
sunt uneori patetic, știu, dar chiar nu-mi amintesc de câtă vreme n-am mai resimțit frumusețea cu atâtă intensitate. frumusețe de-a dreptul orbitoare. inhibitoare.
(jiri & otto bubenicek - les indomptes.
din păcate doar primul minut și jumătate al reprezentației)
*****
mai mult aici (les indomptes... 'avec angelo vergari', nu la fel de expresiv ca dansul cehilor)
3 comentarii:
De cum i-am văzut mi-a zburat gandul la Pina Baush.
Păcat că nu-i mai lung filmuleţul.
www.filme-bune-noi.blogspot.com
anielle,
i n-ai vazut nimic din 'canon' in d major (aceiasi frati bubenicek) sau din 'not any more' (coregrafie r.rebeck) pe muzica de lhasa de sela...
la anul nu trebuie sa ratezi editia a 3-a a 'stars of 21st century' :)
Trimiteți un comentariu