moon

clint mansell - memories (someone we'll never know)

se ia un actor, unul singur (sam rockwell), se creeaza pe computer un decor selenar celest si se lasa la foc mic, pe muzica deprimanta a lui clint mansell, pana cand ‘moon’, povestea gandita si regizata de debutantul duncan jones, se incheaga bine.

(sam rockwell, intr-un rol de compozitie senzational)

la cald,
cu fiorii bine infipti in carne, as spune ca rar mi-a fost dat sa vad ceva atat de trist si de frumos. in plus, intotdeauana am stiut ca se poate face un film mare cu un singur actor.

la rece,
cu muzica lui mansell in urechi (nu o mai pot opri...), performanta tanarului regizor britanic – habar n-aveam ca este baiatul lui david bowie, la fel cum porumboiul nostru este fiul celebrului agricultor arbitru – mi se pare formidabila. si nu atat pt minimalismul (minimalism american !?) nespecific filmelor mari de peste ocean, cat mai ales pt intrebarile in casacada pe care acest film extraordinar ne forteaza sa ni le punem – cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm? de unde emana egoismul nostru si puterea de sacrificiu, de ce simtim ceea ce credem ca simtim, de ce conteaza ceea ce nu conteaza, de ce nu ne putem opri niciodata, pentru ce, de ce ?

contextul (povestea de pe ecran) nu are prea multa relevanta, ci doar creeaza un cadru perfect pentru punerea in scena a acestei cumplite ‘viziuni a sentimentelor’...

... aflat de vreo trei ani de zile pe luna, sam bell extrage ‘helium 3’, un gaz f important pentru solutionarea crizei energetice. acompaniat de un robot loial (vocea inconfundabila a lui kevin spacey), sam tine legatura cu sotia si cu fiica sa prin intermediul unor inregistrari video. (son & father)

mai are doar doua saptamani pana la expirarea contractului si mult asteptata intoarcere acasa. sam insa nu stie ca el n-a fost niciodata sam (originalul).


si tot la cald,
mai cred ca extraordinara odisee imaginata de duncan jones n-are nici o legatura cu solaris-ul lui soderbergh (nici cu cel al lui tarkovski), cu 'alien'-ul lui ridley scott sau 'a space odyssey'-ul lui kubrick, dar are (sau macar ar putea avea) ceva din ‘dead ringers’-ul (inseparabilii) lui cronenberg sau chiar din legendarul ‘star wars’.
din primul inteligenta si impactul emotional, din al doilea indelebilitatea si creativitatea.