joi, 3 decembrie 2009

te-ai curvit la bătrânete... / ‘futantii’ lui radu afrim

nu apuci sa intri in sala ca deja auzi muzica schizo & infricosatoare a lui vlaicu golcea. bajbai pe intuneric ca un orb, ghidat de sunete si ajungi direct pe scena (sala este goala, inecata in bezna), unde spectatorii vor locui timp de 130 de minute si vor sufla in ceafa actorilor. artificiile acestea minore nu te mai pot surprinde insa, cand este vorba despre radu afrim.

imediat intelegi ca ai nimerit intr-un tablou de-al lui goya, viu si sinistru, in mijlocul ceremonei din ‘eyes wide shut-ul’ lui kubrick si asisti la o cina cea de taina in care cele douasprezece personaje poarta masti, stand la masa ori dansand - nu-ti mai dai seama, pentru ca, oricum, esti prea derutat.

in cele din urma incepe si piesa...
mascatii (fantomele) nu sunt altceva decat o gasca de batrani decrepiti (babe cufurite, foste curvete triste, țațe de lux, nicadori alvarado expirati si mosi gorioti hapsani) plus cativa tineri, blocati intre etajele trecutului rectiliniu si viitorului spiroidal, fara sens.

un text extraordinar semnat de unguroaica katalin thuroczy (tineretea, batranetea, nostalgiile, comunismul, nebunia – toti suntem la fel, avem acelasi nazuinte) care i se potriveste lui radu afrim ca o manusa. sau ca un prezervativ, intr-o piesa marca afrim in care au disparut travestitii (de necrezut!), dar se vorbeste despre lesbiene (martina navratilova si restul) si despre... futanții rodicai mandache (absolut ULUITOARE in acest rol).

de fapt toti actorii sunt perfecti aici - desi nu fac nimic altceva decat sa barfeasca toata ziulica, sa se indoape cu piftie, supa cu taitei si varza si caltabos, sa se cace, sa danseze si sa tanjeasca dupa... - in frunte cu acest constantin cojocaru fabulos (pentru ca asa ceva nu poate fi povestit) a carui prestatie, vorba noului limbaj de lemn, iti taie respiratia.

nu vreau sa ma lungesc aiurea cu extazieri deșănțate, insa in
‘joi. megajoy’
exista momente in care ajungi sa crezi ca esti un spectator schziofrenic. altfel nu prea poti sa-ti explici cum, aflat pe marginea prapastiei emotionale te chinui sa-ti inghiti lacrimile, iar zece secunde mai tarziu razi ca un dement si te abtii cu greu sa nu te ridici de pe scaun si sa dansezi pe ritmurile unui cantecel pe cat de cretin, pe atat de haios...

...te-ai curvit la batranete, vrei sa recuperezi din tinerete / te-ai curvit la batranete, cu ambele manute recuperezi, timpul nu ti-l pierzi...

4 comentarii:

anadana spunea...

te invidiez, pantacruelule...:)

pantacruel spunea...

chiar nu ai pt ce, anadano. mai sunt si dinamovist pe deasupra... :)

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
dinamovist sunt şi eu... Şi, de asemenea, te invidiez pentru răsfăţurile împărăteşti pe care ţi le ...pui în scenă...Asta e, cine are parte... are. Cine nu, nu...

pantacruel spunea...

inca un dinamovist? hai ca strangem de-o haita pt meciul decisiv de la atena :D

cat despre rasfaturile imparatesti... ma simt (desi nu as vrea sa simt - caci intre timp ma gandeam ca am devenit si eu mai responsabil :p) - ma simt coplesit, ziceam, de un puternic deja vu.

in urma cu vreo 15 ani am avut o perioada (eram pe la regie de film atunci - abnadonata in anul 2) in care nu era zi sa nu ma duc la biblioteca, cinema sau teatru. ma injectam cu chestii (mai mult sau mai putin livresti), chit ca nu intelegeam mare lucru din ce se intampla in jurul meu.
apoi m-au incoltit (si amortit) rutina si grijile.

nu stiu daca asta este un moment de cotitura pt mine, dar simt ca am iesit (fortat si de imprejurari) din ritmul ala infernal in care zaceam de atatia ani: munca - acasa - munca - acasa...