asa a inceput totul / noua revolutie (tv) culturala

anul 1976, tarziu in noapte. o statie tv locala din italia prezinta un spectacol pilot. un mic experiment, realizat intr-un bar ordinar. telespectatorii sunt sunati si rugati sa raspunda la o intrebare. pentru fiecare raspuns corect, o gospodina, o femeie altruista din popor, isi leapada cate o hainuta, se ridica si da din buci spre bucuria telespectatorilor balosi, ramasi cu gura cascata.

a doua zi, fabrica din localitate isi incepe lucrul mai tarziu decat de obicei. nu din motive economice, ci pentru ca majoritatea muncitorilor, vadit obositi, au intarziat nejustificat de la serviciu.
nimeni nu si-a imaginat atunci ca acest spectacol jalnic in alb si negru va fi inceputul unei revolutii tv care, in scurt timp, va schimba pentru totdeauna intregul sistem cultural, social si politic.

documentarul lui erik gandini - născut şi crescut în italia, dar stabilit in suedia - te zdruncina, desi este doar o (alta) satiră despre puterea imaginii, desi, pana la urma, nu face nimic altceva decat sa arate lucruri deja stiute (televiziunea este un rahat, televizunea manipuleaza, televiziunea indobitoceste).
extrem de critic la adresa lui berlusconi (’un odios fara scrupule’), videocracy are ceva din persuasiunea si pedanteria compunerilor lui michael moore si ceva (mai putin) din prospetimea si profunzimea creatiilor lui george orwell.

asa am aflat despre multi grei (temutul si celmaiinfluentul agent tv lele mora, imbracat in alb, cu pantofi albi, in pat alb, intre perne albe, in salonul sau salon alb sau incomodul fabrizio corona - tata si mama paparazzilor, fost asistent al lui mora) de care, in ignoranta mea, habar nu aveam.
mie mi-a placut.

’videocracy’. (primele 4 minute)