cuviosul theodosie si maicuta sa cea pofticioasa

dar-ar dracii-n el de dan petru cristea si-n cartea lui, ’scaune de pluş’, căci a inceput sa-mi placa. de pe la pagina 99 incolo.
as spune k, in ciuda subiectului neghiob-sf + dialogurilor naiv-absurde, premiul de debut este meritat. peste toate neajunsurile, ’scaune de pluş’ are si ajunsuri, momente de gratie, in special cele cateva descrieri de personaje, care (pe mine) m-au dus cu gandul la imaginatia si umorul magicienilor rusi – bulgakov, gogol, ilf si petrov –, ba chiar si la dantelăriile stilistice (ce-i drept, putin cam inutile) à la filip florian.

iata-i, asadar, in toata splendoarea, pe cuviosul frate theodosie, fost cazimir, si pe maicuta sa cea chinuita si pofticioasa...

*****
*****

... ‘fratele theodosie plecase de acasa cand avea 15 ani pentru ca nu mai suporta sa-l vada pe taica-su turnandu-i plozi si pumni maica-si, primii cate unul pe an, ceilalti – macar o data pe saptamana. in jurul lui roiau 14 frati si surioare, toti mai mici decat el. cu o precizie astronomica, in acelasi moment al fiecarui an, un nou colocatar ii era prezentat de catre maica-sa ca frate ori sora. (...)

in seara in care taica-su ii rupsese nasul cu pumnul, de care se aparase instinctiv maica-sa, si-l facuse, fara voia ei, sa ricoseze scapat de sub control in moaca lui, cazimir - ce avea sa devina mai tarziu fratele theodosie - iesit la aer sa-si astampere durerea, avu pentru prima oara o viziune. vazu o biserica de lemn, mica si pricajita din care iesea el (...)

de la viziunea asta incepu sa-l roada un singur gand: sa ajunga la muntele athos si sa-nvete cum se fac bisericile. cazimir se duse la athos. dupa 11 ani se intoarse, sihastri inca pe atatia si aduna, din cersit si truda la stapani, o bruma de agoniseala din care isi cumpara carti, precum si scule si ceva materiale pentru ridicarea unei biserici din lemn. (...)

nu stia cate surori si cati frati mai adusesera pe lume maica-sa pentru ca in iarnă, cand vazuse din nou ca burta maicutei parca se bomba iar in felul cunoscut, se duse la ea intr-o seara cand taica-su era plecat sa-si ia toiul obisnuit la crasma si-i spusese ca el o sa plece a doua zi dis-de-dimineata ca sa nu-l mai gaseasca taicuta cand s-o scula. (...)

maica-sa se speriase, dar se si bucurase de venirea lui pe lume. pe ceilalti copii parca nu si-i mai dorise, ii acceptase numai.
tot spusese ca o sa se opreasca, dar dupa 15 plozi care o intinsesera, o botisera si o supsesera atata, la cei 33 de ani ai ei, mai simtea inca cum se aduna intre creţurile ei o udeala de-i inmuia toata ferma ei razvratire cand, dupa ce ii ogoise pe toti si se strecura in pat cat de incet putea ca sa nu-l trezeasca, il simtea pe dragomir al ei, un pic afumat, un pic somnoros, un pic artagos, iar de restul numai dragoste si miere, cum ii cotrobaia cu palma pe sub poala camasii si o tragea usor spre el.

si uite-asa, pentru ca nu era in stare sa-i dea peste mana, dupa noua luni, locul din copaia (...) era cedat noului venit, iar cel plecat din copaie era urcat in patul larg care ocupa jumatate din camera cealalta, in grija stricta a celei mai mari surori, care-l preda pe pruncul de care se ocupase pana atunci urmatoarei sub ea ca varsta, si asa mai departe, fetele mari veghind la cele mai mici, iar cele mijlocii grijindu-se unele de altele. numai baietii, aranjati de soarta strict intotdeauna intre doua surori, nu aveau responsabilitati in cresterea gloatei, dar lor (...)’