pentru ca am eu suflet mare, am luat-o cu mine la munte, in weekend (asa cum se poate observa si din fotografie).
am citit cateva pagini si mi s-a facut mila de autor - un barbat (din iasi) in toata firea, 59 de ani impliniti, inginer de calculatoare + matematician. calculatoristul a avut, intr-o zi, o idee simpatica (sa presupunem) si (cam) retorica: "cum ar fi fost daca?
cum ar fi fost daca romania ar fi ramas blocata in epoca de aur pentru inca 17 ani? daca in decembrie '89 dictatorul ar fi reusit sa revina(?) din fuga lui si regimul s-ar fi reinstaurat chiar mai stramb si mai inversunat..."
ar fi fost foarte simplu si decent sa ramana la stadiul de idee simpatica. cu putin efort ar fi iesit chiar un banc bun si cinstit. poate fara pic de haz si deloc zglobiu, dar cine ar fi bagat de seama?
ieseanul nostru s-a ambitionat insa si a insailat un 'roman' de vreo 370 de pagini. pagini goale, pline de vorbe grele.
curios lucru, cărţulia a câştigat concursul de debut al editurii cartea romaneasca 2009, a fost publicata, a primit o coperta frumoasa si albastrie, a intrat in librarii si, de acolo, a ajuns in mainile lui pantacruel. adica ale mele.
asa se face ca in drum spre comarnic, unde, intre un gratar afumat romanesc si un vin limpede italienesc am vazut si finala champions league, m-am inecat (pe la pagina 13) cu urmatoarea fraza:
"- in ochii cui? se pomenise ion scapand un picior pe pedala interzisa a cârâielilor impotriva raţiunilor inatacabile ale statului"
zece pagini mai la vale, degetele au refuzat sa mai intoarca foaia. imi era peste poate, caci ochii mei nu mai vazusera ceva atat de gingas, de ravasitor, de chinuitor, de chinuit:
"articolele lui descriu tristetea feţelor oamenilor care nu pot spune ceea ce gandesc si fusesera deja deviati genetic in minciuna. douazeci si doua de milioane de oameni agonizau intr-o viermuire a nemiscarii"
in fine, ion il intalneste pe ceavusescu (cu un v in plus! niţică plusvaloare nu strica niciodata; iar celebrul poet dizident se numeste dima mircescu, intelegeti dvs...). deci ion il intalneste pe ceavusescu pe drum, necajit si parasit, si il ia cu dacia (cu masina mica, nu cu - 'fugi, bre, d'acia!').
dar asta nu-i nimic. ia fiti atenti acum!, vorba lui valentin stan:
desi ion il uraste din suflet pe ceavusescu si ceavusescu il dispretuieste pe ion, cei doi leaga un dialog coerent si, mai presus de toate, inaltator:
" - ma recunosti. stii cine sunt, nu? indrazni presedintele cu o voce gatuita care ii tremura un pic.
- sigur. cine nu va cunoaste?
- daca vrei, as vrea sa plecam de aici. ma poti lua cu dumneata?
- sa facem cunostinta: ion cotorniţă, fost dizident actualmente retras la pensie fortat. in lipsa de ocupatie, salvator ocazional de presedinti comunisti"
(aici am ras nervos secunde bune. nevasta-mea m-a gadilat in talpa si eu nu suport sa fiu gadilat in talpa secunde bune).
trebuie sa mai spun (altfel uit) ca duminica, mai spre seara, dupa excursie, am iesit pana la mega image sa iau some milk. what else? intre blocul meu si mega image-ul lor sunt 100 de metri ficsi. pe la jumatatea distantei, pe partea stanga a strazii pustii - nici tipenie de om la ora aia - vad o tipenie (cum altfel sa-i zic?). un fel de individ dubios - jumatate ignatius j reilly, jumatate comisarul moldovan in persoana.
imbracat cam gros (si fara gust) pentru vremea de afara, tipul avea un pistol in mana dreapta, un deget pe tragaci si o uitatura turbulenta. de bugetar disponibilizat sau demoralizat.
cert este ca omul asteapta pe cineva la cotitura, iar pistolul parea al dracului de functional. si de util. si de incarcat cu ceva - bile, gloante oarbe, ace si alice; nu ma interesa in mod deosebit cu ce era incarcat, da' sa mor eu daca in clipa aia nu m-am gandit putin si la carte. daca ignatius m-ar fi ochit, n-as mai fi terminat niciodata romanul lui dan petru cristea si nici n-as fi aflat finalul dialogurilor nepereche dintre nea ion si tov. ceavusescu. / mai pe la jumatea cartii (am tras putin cu ochiu'), fostul presedinte va fi ascuns in debaraua amicului de furia "baietilor cu ochi albastri" (ahaa, imi aduc aminte...) si de mânia poporului.
*****
p.s.
ofer (pe cuvant) o carte din biblioteca mea la alegere celui care gaseste/numeste un roman mai jalnic (publicat intre 2000-2010) decat asta .
deci "douazeci si doua de milioane de oameni agonizau intr-o viermuire a nemiscarii"
20 de comentarii:
Eram convins că ştiu care sunt cele mai proaste cărţi ale deceniului...
Să ştii că am de gând să-mi reneg toate scrierile de până acum, dar nu mă voi rătăci pe calea mult prea unsuroasă a bisericii, precum Marius Ianuş. La o adică, psihiatrul e mai de încredere... )
Îmi plac pozele...
serban,
din cartea lui dan petru cristea se pot invata o sumedenie de lucruri. de pilda cat de adanc se poate afunda cineva cu simtul penibilului atrofiat peste masura :D
si mie imi plac pozele facute de nevasta-mea ;) merci!
vrei experiemente lecturistice, na experimente! nu inteleg de ce nu ai luat ambasadorul lui cochinescu.
Felicitări soţiei tale...
De când am văzut imaginile astea, nu-mi dă pace o întrebare : e cumva cabana ta ?
dragos,
ma dusesem chitit sa iau porcariile lui cartarescu adunate buchet de prin '7 seri' si am esuat intr-un 'scaun de plus' :)
serban,
sotia mea iti multumeste :)
daca ar fi fost cabana mea as fi ramas si eu peste vara pe acolo ca filip florian si as fi lansat volume minunate la apa :P
este viluţa unui prieten. de fapt a unui unchi de-al lui, profesor, care, strangator din fire, cum sunt unii profesori - examene, licente, carti vandute la metru cub - a ridicat-o cu spor (si bun gust) in dvreo doua sezoane :)
Panta,
soţia ta îmi stârneşte toată admiraţia de care sunt capabil.
Iar posesorul vilei îşi spală toate păcatele, găzduind un artist atât de talentat şi de rafinat, cum eşti tu... Acolo ai putea să scrii grosul romanului tău...)
serban,
talentat nu stiu daca sunt, inca am mari dubii, iar rafinat nici macar atat. dar sa presupunem :P
pt vorbele aistea frumoase, insa, 'care ma ung pe creier', cum spune c.t. popescu cand este uitat la microfon la vreo finala nadal federer, am sa-ti dedic cel de-al doilea roman :)
Îţi mulţumesc. :) Mă bucur enorm şi sunt mult onorat.
:))
serban,
se pare ca sunt mult mai priceput ca negustor. stiu sa vand bine (la un pret corect!) blana ursului din padure :D
Panta,
un grup de cititori sibieni te roaga sa nu mai lasi paharul cu vin in soare, oricat ai fi de prins de lectura
PS: credem ca Serban se da la tine...
:))
miju
a) cu vinu se rezolva! ;)
b) cu serban sunteti in eroare. asa este dumnealui, mega-excesiv de amabil :)
Hahaa, excelent! Chiar ma intrebam cine a suflat premiul unui roman absolut dezirabil scris de o prietena de-a mea. Traiascacomitetul de selectie al CR!
ad,
daca romanul este 'absolut dezirabil' isi va gasi un editor cat de curand. n-am nici un dubiu :)
nici eu n-am nici un dubiu :)
Desi a aparut in '99, poate "Cerşetori în Loden" de Culitza Ion Ushurelu (http://www.culitaioanusurelu.ro/index.php), Editura "Salonul Literar" din Focşani, ar merita un premiu, ceva.
PS ce sunt chestiile alea din picioare? sosete cu slapi? :)
papuci, bre, cu bretele cu sosete dalbe :P
voi studia cu laure-aminte, lent & usurel, problema lu domnu culitza...
Panta, nuş ce te-a apucat să cumperi cartea asta. :) N-aş fi luat-o nici cu ode şi rugăminţi, i-aş fi zis: tu mă minţi! Dar, na, se mai întâmplă. Câte flori ai fi luat şi plăcinte cu brânză, stafide şi rom, pentru soţia ta şi pentru tine, de banii ăia. :)
Sper că te-a salvat peisajul. Că tare frumos se vede pe lângă balansoarul ăla.
Eu nu mă duc nici măcar cu punguţă, la pomul lăudat care apare drept debut, la unele edituri. Iau cartea cu pricina, o răsfoiesc niţel şi dacă-mi prinde ochelarii acolo, o păstrez. Altminteri nu. Pe alea pe care le poţi desface, că mai sunt unele în ţiplă şi acolo n-ai cum să intri, oricât ai zgâria.
Că, până la urmă, oricâţi avizaţi şi prieteni ar lăuda-o, cartea care-ţi place, ţine şi de gustul tău. Pe care tu ţi-l ştii cel mai bine.
z bond :)
imi place sa cumpar cartile premiate ca sa descoper motivele pt care aceste carti castiga concursurile literare.
anul trecut de ex, la aceelasi concurs de debut al edit. c.r. a castigat o carte destul de misto, 'coada'. subtirica, supla, cu umor, interesant construita, chiar daca si aceea, la randul sau, avea multe hibe. dar asa scriu debutantii, probabil :)
Domnule scriitor, mileniul 3 mai are inca 989 de ani si- aveti tot timpul sa creati dv. o carte care sa fie .../cea-mai-proasta-carte-din-mileniul-iii
Trimiteți un comentariu