să citeşti marin mălaicu-hondrari (fie el fire poetică) după cristian teodorescu (nici el vreun mare goethe) e ca şi cum ai încerca să cauţi plăceri nebănuite intr-un tom de gheorghe tomozei imediat ce ţi-ai pierdut timpul cu marcel proust.
nu ştiu ce final (genial & impresionant) va mai putea salva acest roman lăudat şi preamărit de criticii (care, pesemne, îi sunt prieteni).un mic exemplu:
adrian, un pîrlit de român, paznic de noapte într-o rulotă din spania, o cunoaşte ca prin minune pe vanesa, o argentiniancă frumoasă, interlopă, urmărită de poliţie. poate (şi) pentru că ambii erau pasionaţi de literatură, adrian şi vanesa fac dragoste în picioare, ca caii, 'aproape' fără să se cunoască, fără cauciucuri sau alte complicaţii, îmbrăcaţi în fraze scurte y muy poetice:
'(...) am deschis biroul si am auzit-o pe vanesa cerindu-mi sa inchid usa. i-am ghicit silueta linga rastelul de chei. am luat-o in brate. s-a lipit de mine. am facut dragoste acolo, in picioare, in semiintuneric, stind fata in fata, incnind de citeva ori. totul s-a petrecut foarte repede. apoi mi-a fost rusine de graba si neindeminarea de care dadusem dovada. mi-era clar ca vanesa nici nu apucase sa-si dea seama ca se intimplase ceva. am incercat sa-i explic ca nu facusem dragoste de luni de zile. se vede, a zis si a aratat spre hainele de pe ea. cu tot semiintunericul am putut zari pete mari pe tricoul ei. mi-a zis sa stau linistit (...)'
eu, însă, n-am cum sa mai stau linisit. pînă nu voi da peste bulverizantul final.
14 comentarii:
Tot mă țin să-l citesc și eu pe autorul cu pricina... M-ai convins definitiv.
Să știi că în Ghețarul sunt vreo două duzini de povești mai interesante decât asta... :)
stiu! tocmai de aceea urmatoarea carte pe care o voi citi este, in sfirsit, 'ghetarul':)
gata cu experimentele...
desigur, era imposibil ca "apropierea" să placă tuturor. e lucru ştiut că şi cărţile îşi aleg cititorii, nu doar invers.
însă nu suport replici de genul "roman lăudat şi preamărit de criticii de pe la noi, pesemne prieteni de-ai dumnealui". mi se pare o dovadă de rea voinţă şi de ego nemăsurat (pe modelul "dacă mie nu mi-a plăcut, e imposibil să le placă şi altora. iar dacă alţii au zis că le-a plăcut, e imposibil să fi fost sinceri - au făcut-o din prietenie pentru autor")
am citit cartea şi mi-a şi plăcut înainte să-l cunosc pe autorul ei. bag seamă că n-are nici o importanţă.
luiza,
daca ai citit cronica lui marius chivu, si sunt convins ca ai citit-o, stii la ce ma refer. sunt carti mult mai bune ca 'apropierea' asta (putin imi pasa ca marin m.h. e baiat bun si poet genial) care nu au parte de cronici atit de spectaculoase.
eu, personal, nu pot incadra acest roman decit (cel mult( la 'si altele'.
p.s.
si de ce crezi ca vreau sa atac pe cineva, cind spun ca unii critici isi lauda prietenii? chiar ti se pare atit de absurd intr-o lume ca asta? :)
tot eu (tot pt luiza)
si, apoi, doar stii ca am un ego nemasurat si, in plus, sunt un rau-voitor perfectionsit :P
Te rog să-mi scrii pe mail ce nu-ți place. M-ar ajuta, fiindcă am încredere în gustul tău.
Dar nu e obligatoriu să-mi citești opul... Sunt cumva dezamăgit de mine însumi. Trebuia să elimin mai multe lucruri de acolo. Și să mai fac niște operații...
Îl voi citi și eu pe Marin Mălaicu-Hondrari. Poate că ești prea drastic cu el...
Nu știu dacă ți l-am semnalat pe Sorin Stoica ( cred că nu ), puștiul-minune care a murit tragic, la numai 27 de ani, dar ne-a lăsat mai multe cărți foarte bune...
tii minte ca ti-am spus ca doar una dintre cele trei carti merita cumparata.
si da, nici eu n-am inteles entuziasmul lui marius chivu
serban,
sunt drastic cu m.m.h., recunosc. si nici nu stiu macar de ce, caci arhitecura romanului sau este f moderna si inteligenta. cert este ca nu-mi place aproape deloc scrisul acestui poet-romancier entuziasmant (pt unii). nu are nimic in plus fata de o cecilia stefanescu, un matei florian sau un radu pavel gheo, ba dimpotriva.
iar cei din umra imi plac la fel de putin! dar asta nu e vina lor, desigur :)
de sorin stoica, evident ca am auzit, insa nu am apucat sa-l citesc inca. va veni si rindul lui.
triteteapamintului,
cu tristete te anunt ca partial ai avut dreptate. woody imi place chiar si cind doarme (l-ai vazut vreodata pe woody dormind? nu stii ce ai pierdut...), iar 'medgidia' lui c. t. a fost de-a dreptul savuroasa. a intrat direct in "top 5 ever pantacruel" :P
Vezi cum găsesc eu, ca prostul, cele mai nepotrivite momente în care să mă laud ? ... :)
:)) de ce? si care lauda?
'ghetarul' ar fi urmat, oricum, la rind :)
dc nu mai intri la isuciu?!
noi (dl tomsa, mewsette, eu...) te asteptam cu drag ;P
ati pregatit deja caviarul si sampania? ;)
medgidia era aia una.
dupa anarhia lui woody...stiu ca n-am voie sa-l fluier pe woody in biserica asta, dar raman mai bine cu filmele lui
Trimiteți un comentariu