'toate aceste lucruri, femeile cu care am greşit, acţiunile cu care am greşit, circumstanţele în care am greşit, toate acestea sunt unelte pentru poet.
un poet trebuie să considere toate lucrurile ca fiindu-i date, chiar şi nenorocirile. nenorocirile, înfrîngerea, umilinţa, nereuşita, acestea sunt uneltele noastre. doar nu crezi că atunci cînd eşti fericit poţi să produci ceva. deci nu cred că trebuie să-mi cer scuze pentru greşelile mele. aceste greşeli ajung la mine prin lanţul extrem de complex al cauzelor şi efectelor sau, mai curînd, prin nesfîrşitele efecte şi cauze'(...)
'cît despre numele meu... este un nume aşa de stîngaci. jorge luis borges seamănă cu jorge luis jorges sau borge luis borges, ţi se împleticeşte limba-n gură'
8 comentarii:
"Din zorii zilei şi până la lăsarea nopţii, către sfârşitul veacului al XII-lea, un leopard vedea nişte tăblii de lemn, drugi verticali de fier, chipuri de bărbaţi şi femei care nu erau niciodată aceleaşi, un zid gros şi, poate, un şanţ de piatră acoperit cu frunze uscate. Nu ştia, nu putea şti, că jinduieşte iubire şi cruzime şi aprinsa dorinţă de a sfâşia până şi vântul care aduce cu el iz de cerb, însă ceva înlăuntrul lui simţea că se înăbuşă şi că se răzvrăteşte, iar atunci Dumnezeu îi glăsui într-un vis:
...Trăieşti şi vei muri în temniţa aceasta pentru ca un om pe care eu îl ştiu să te privească de un anumit număr de ori şi apoi să nu te poată da uitării şi să-ţi pună făptura şi simbolul într-un poem, care îşi are locul precis în urzeala universului. Înduri captivitatea, însă vei dărui acelui poem un cuvânt....
Dumnezeu, în vis, ilumină grosolănia fiarei şi aceasta înţelese pricinile şi îşi încuviinţă destinul, dar nu găsi înlăuntrul ei, când se trezi, decât o întunecată resemnare, o curajoasă ignoranţă, căci mersul lumii este prea complex pentru naivitatea unei fiare.
După ani, la Ravenna, Dante îşi trăia clipele de pe urmă, la fel de nejustificat, la fel de singur ca oricare alt om. În clipa unui vis, Dumnezeu îi dezvălui tainicul rost al vieţii şi migalei sale; Dante, uimit, află în sfârşit cine era şi ce era şi binecuvântă amărăciunile îndurate.
Tradiţia povesteşte că, la deşteptare, simţi că a primit şi a pierdut un lucru infinit, ceva ce nu putea recupera şi nici măcar întrezări, căci mersul lumii este prea complex pentru naivitatea unui om."
Jorge Luis Borges - Infernul, I, 32
daniela,
merci frumos pt 'cadou' :)
'in pustietatea ironica a cimpiei, uneori mirajul e un poncif. de aceea, cind se nascu francisco-maria von osberg, la ceasurile sale ale diminetii de 24 august 1899, nu se intimpla nimic deosebit: erau doar o casa, tremurul auriu al frunzelor in fata unei ferestre si un nor deasupra, ce parea o anamorfoza. (...) finalul este suplu si simplu ca desenul unui alef: osberg, care-l citase, intr-un loc, pe melmoth cu rasariturile lui, vede lumina zilei in "Impresia" permanent reluata a aceleiasi fraze, si moare, optzeci si sase de ani mai tirziu, in infinitul ei... simetria este perfecta.' ('dietetik lui robinson', pp. 76-78)
'ceasurile saSe'
leo,
acu va trebui sa citesc si eu 'dietetik...', chit ca am s-o imprumut de la 'mama cu copilul citind' :)
p.s.
incitant fragment!
de unde este fotografia?
da' cine intreba, musiu? :P
de ce este importanta identitatea ?
Trimiteți un comentariu