prietenul serban tomsa, scriitorul, a scos din joben, direct pe blog, din vremurile demult apuse (tulburentii, maleficii, tihnitii ani 70-80) un incitant document(ar) despre atmosfera caminelor grozavestiului. o amintire captivanta, dulce-acrisoara imbibata-n mujdeiul megabetiilor de atunci si bine condimentate cu alteţe imperiale, curvistine rdg-iste, invidii romanesti (literare), revolutionari incasi, gemene cubaneze iubarete, rusi aprigi, unguri dati dracului, ciorbite lungi, cehoaice si venezuelence pofticioase si alte nebunii aproape uitate.
***
(...) Făcea fiecare ce îl tăia capul . Coreenii se îndopau cu peste, jucau fotbal, iar seara îngenuncheau la portretul lui Kim Ir Sen pe care îl tineau într-un colt al camerei, deasupra unei mese acoperite cu plus rosu si cu operele Conducătorului asiatic. Vietnamezii se mândreau cu doamna Li, o frumusete strălucitoare care studia la noi si al cărei bărbat mai în vârstă era profesor universitar în capitala Frantei. În fiecare dimineată, câte unul dintre ei se strecura în camera frumoasei.
Thailandezii urlau si te amenintau cu moartea dacă făceai zgomot duminica după-amiază si îi trezeai din somn. Nemtoaicele îsi făceau copiute pentru examene si, în răstimpuri, se angajau în câte o partidă de amor cu vreun african. N-am văzut niciodată studenti care să copieze mai eficient si sistematic decât reprezentatele Germaniei democratice... Costaricanii si paraguayenii erau solitari, chinezii ceremoniosi, finlandezele trăgeau la măsea, iar argentinienii umblau numai în grupuri si pălăvrăgeau ceasuri în sir, prin parc sau în cantină.
Cubanezii erau singurii care luau în serios învătătura. Îl purtau pe Che Guevara la reverul hainei, nu copiau, nu lipseau si nu întârziau niciodată de la cursuri. Erau, printre ei, două gemene care deveniseră experte în amor. Veniseră recent si nu stiau bine limba română. Când le întâlneam, le salutam ceremonios :
- Sărut mâna ! Sărut mâna !
Credeau că asta înseamnă „bună ziua” si se grăbeau să-mi răspundă :
- Sărui mâna ! Sărui mâna !(...)”
tot textul pe colivii pentru idei
5 comentarii:
Panta,
știi că pe vremea aceea aveam un harem ? Pe jumătate real...Îl numisen „haremul imaginar”, dar era virtual. Am folosit ideea în „Ghețarul”, care e făcut, vorba lui Călin-Andrei Mihăilescu, din povești. Uite că acum uitasem de avuția mea de odinioară... Putem modela realitatea nu numai prin literatură, ci chiar prin felul în care o abordăm în momentul când trăim... Nu am „transfigurat” suficient materialul - tu ai sesizat asta - , fiindcă n-am vrut să pierd parfumul real al faptelor. În rest, nu s-ar putea spune că sunt un nostalgic...
Voi mai face o postare pe această temă... :)
Știu acum cum va arăta și prima noastră colaborare adunată într-o carte... :)
:)
trebuia sa le spuneti k 'buna seara' se zice 'sarui p..a' ;)))
ha!
si lol(!), pe dedesubt si vulgar, pe deasupra! :)
@Alex Leo Șerban,
:)
Trimiteți un comentariu