'ce vazuse adeseori pe pajiste: un cuib cu trei pui de sorecar cu coada rosie, pe o creanga dreapta, intr-o tesatura deasa de nuieluse. puii isi dadeau seama cand mama se intorcea, chiar inainte s-o vada. incepeau sa caraie, cu o bucurie in avans. ciocurile li se deschideau ca o foarfeca, si o clipa mai tarziu ea cobora in zbor, cu un porumbel atarnandu-i de un picior, prins in gheare. ramanea o clipa suspendata in aer, apoi ateriza, cu o aripa inca intinsa, ascunzand vederii jumatate din cuib. smulgea fasii rosii de carne si le lasa sa cadea in gurile deschise ale puilor. totul cu un firesc imposibil de pus in cuvinte. echilibrul dintre gheare si aripi. carnea rosie cazand exact in ciocurile puilor. (...)'
colum mccann
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
totul cu un firesc imposibil de pus in cuvinte.
unii chiar au talent, domnule. nici n-au nevoie de prea multe metafore, comparatii sau alte proptele. privesc cateva clipe un fapt si apoi descriu ceea ce au vazut cu delicateţe si complicata simplitate, cu un firesc imposibil de pus in cuvinte:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Când zici talent, domnule, te referi la coada roşie a puilor de şorecar, sau la ţesătura deasă de nuieluşe?! :P
la nimic din ce spui :)
Trimiteți un comentariu