joi, 7 aprilie 2011

neuronul cinefil / coşmar

deci, în concluzie,
g, un prieten bun de-al meu (îşi spune neuronul cinefil pe propriile generice - prelucrate şi răsprelucrate), pasionat la extrem de fotografie şi chestiuni video la care trudeşte cu irefutabilă acribie, realizează în mod constant scurte poeme cinematografice (fără de cuvinte).
g nu are ambiţii festivaliere, nu vrea să epateze sau să smulgă aplauzele vreunui critic stingher, ci doar îşi umple, într-un mod plăcut, timpul liber. ultimul lui video este cel numit coşmar.

(video)

cum se poate vedea, filmuleţele nu sunt de oscar, nici de NexT, însă au un ceva incitant al lor. în ciuda celor câtorva neajunsuri, mai mult sau mai puţin explicabile: genericul lung aproape cât un short, muzica pe post de scenariu şi imaginea pe post de muzică.
per total insa, senzatia este una (cum spuneam) de aproape-poezie-audio-vizuală.

3 comentarii:

Adina Chițu spunea...

:)) magaoaiele alea nu-mi prea placura dar nah sunt si ele din bestiaru oniricului :P

pantacruel spunea...

asta e un 'poem' asa mai horror :P

Scorchfield spunea...

O câtă dorinţă de epatare, nu refulare; din aproape 7 minute, primul minut se pierde într-o prezentare a ceea ce parcă începe cu un film de cel puţin o oră şi se sfârşeşte la fel.