nişte căcaţi / soiuri alese

după spusele lui iorgu - un bătrânel sfrijit, care se încălzeşte de dimineaţa şi până seara la o masă mai lăturalnică, în cartea lui octavian soviany, şi care bătrânel are un dar, un miros din cale afară de simţitor prin care le citeşte oamenilor, desluşindu-l pe fiecare după duhoarea păcatului său - aşadar, după spusele lui iorgu,

'iadul e rânduit după chipul unei latrine năclăite de cufureală, unde soiurile de căcaţi, pe care le slobod păcătoşii neîncetat, mărturisesc, prin duhoare, tărie şi alcătuire, despre păcatul care i-a dus la pierzanie.

- căcatul zgârciţilor e negru şi uscăţiv, pute a rânză beteagă şi mortăciune,
- invidioşii fac căcăreze mărunte şi tari, vrăstate cu verde, din pricina fierii; scârna lor duhneşte a păr de lup şi a vizuină de vulpe şi pârjoleşte găozul;
- mânioşii se cacă cu sânge, slobozind vânturi năprasnice, cu duhoare de zalhana, iar
- scârna cea galbenă a curvarilor e molcuţă ca o pricină de femeie şi pute a malahie stricată.
- cei mândri fac un soi de căcat gros cât braţul de palicar, cu duhoare de pucioasă şi sculă de drac;
- leneşii scot din gaura curului un soi de pişat căcăţiu care duhneşte a plapumă putredă,
- murdăria celor hulpavi e cât baligile de bou şi are damf de cratiţă nespălată.'

p.s.
deci preferata mea e aia cu leneşii!
claro.