incep cu asta (scrisa cu bolduite), din cartea aceluiasi baricco (urmatoarea va fi tot de la el, fireste, caci asta citesc acum), un fragment in care purtatorul tricoului cu numarul 3 - intalanit in postarea precedenta - il barfeste pe purtatorul tricoului cu numarul 7:
'(...) din cand in cand el trecea pe stanga, sa-si caute spatiu de joc: se vedea ca nu se simtea ca acasa, dar o facea in speranta ca va scapa de dulaul personal. imi placeau ochii lui, cand ma revedea acolo, serafic si ineluctabil. atunci revenea pe aripa dreapta, precum acei oameni care si-au deschis un restautant in centru, dar, cum n-au scapat de saracie, se intorceau la țară. așa era fotbalul pe atunci. intotdeauna mi-a fost dor de el.'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu