miercuri, 22 octombrie 2008

foxtrot xx. mai bun ca vodca

până să-mi mângâi sufleţelul slav cu o nemaipomenită şi rafinată finlandia cu gheaţă (o sfântă vodculiţă cum alta nu-i pe lumea asta mică!) – ba chiar a mers la fix şi cu golurile magnifice din ghencea. ale franţuzilor - mi-am cumpărat ’foxtrotul xx’ al lui răzvan petrescu. ăla pe care îl adulmecam de ceva vreme...

mi-a fost suficient să-mi arunc privirea peste primele patru pagini din stufosul 'cuvânt înainte' al autorului pentru a intui că petrescu a comprimat într-o mărgea de sticlă ample felii biografice de o rară frumuseţe stilistică.

trezindu-mă nud şi nepregătit alături de voluptoasa cutie a pandorei, am tras o sperietură şi am închis-o degrabă. acum şade bine merci în beci lângă vinurile cele vechi.
pentru că 'foxtrot-ul' lui petrescu pare să fie una dintre acele puţine scrieri în faţa căreia nu mai ai nevoie decât de o pipetă. una cât mai mică cu putinţă.

deşi cam ameţit după vodca de dinainte, nu am cum să nu fiu de acord cu spusele lui marius chivu de pe ultima copertă a volumului:
"răzvan petrescu este, pur şi simplu, cel mai bun autor de proză scurtă de la noi. dacă el ar scrie câte un volum de povestiri pe an (poate chiar şi mai rar), acest gen ar trebui cu desăvârşire intrezis tuturor celorlaţi scriitori. n-ar mai avea nici un sens"

4 comentarii:

innuenda spunea...

Acum că mi-ai zis că e cel mai bun o să pornesc a-l lectura cu jumătate de inimă.
Nici de bietul Alain Delon nu mi-a plăcut niciodată tocmai pentru că părea să placă la toată lumea.:)

pantacruel spunea...

pai eu zic de toti ca sunt cei mai buni;)
iar de sexosul alain delon eram obsedat in copilarie. chiar ma credeam zorro la nu stiu care varsta. mama, mama si ce mai masca aveam... :)

Unknown spunea...

Maestre, vodca e periculoasa si perversa.Recomand consumul in doze extrem de mici. Oricum imi place entuziasmul tau, recomanzi cu maxima caldura o carte pe care nu ai citit-o(parca ai fi critict literar)
Dau o tuica!

pantacruel spunea...

draga dedes,
tocmai pentru ca am mai citit zeci de cronici scrise de savurosul radu petrescu, in dilemateca, o recomand. iar cartea de fata e formata tocmai din astfel de cronichete, de carte si de film, eseuri, articole diverse si tot felul de alte ganduri marsave ale autorului.

pot spune, prin urmare, ca am gustat o farama din apetisantul volum :) plus cele 4 pagini de... 'cuvant inainte', ieri noapte, care m-au inspaimantat de-a dreptul. in sensul bun :)