vine omu', da' mai şi pleacă...

înainte să se crape de ziuă, de undeva din alpi, s-a auzit un urlet prelung şi stins, venit parcă din altă lume, aşa cum oamenii acelor locuri minunate nu mai auziseră vreodată. mă întorceam din rai, dintr-un wallpaper ori dintr-o ireală vacanţă elveţiană - nu mai ştiu exact. înapoi în gara noastră mică, aglomerată, pestriţă, nervoasă, haotică, unde nimic nu mergea cum trebuie. toate erau, aşadar, la locul lor. neschimbate. era bine... "ne ducem toţi câte puţin, mereu,
către-un liman de tihnă şi-mpăcare,
poate curând va trebui şi eu
bulendrele să-mi strâng pentru plecare.
o, dragi mesteceni, gingaşi şi subţiri!
şi tu, pamânt! şi voi, câmpii ca marea!
în preajma sorocitei adormiri
eu unul nu-mi pot stăpâni-ntristarea.
pe lumea asta am iubit nespus
tot ce în trupuri sufletul adie.
spun pace voua, salcii ce-n apus
va oglindiţi în apa purpurie.
atît de multe gânduri am urzit,
am scris atâtea cântece visate
şi pe pamântul trist sunt fericit
c-am respirat si c-am trăit de toate.
sunt fericit c-am sărutat femei
şi-am lenevit pe iarba parfumată,
iar fiarelor, ca unor fraţi ai mei,
nu le-am zdrobit spinarea niciodata.
acolo ştiu că nu foşneste-n zări
cu gâturi lungi de lebădă, secara...
de asta-n preajma tainicei plecări
eu mă-nfior şi-mi simt adânc povara.
acolo ştiu că nu vor mai fi fagi
nici holdele cu aur viu pe nume...
de asta poate mi-s aşa de dragi
toţi oamenii cu care sunt pe lume."
serghei esenin - ne ducem toţi

ps
fotografiile, semnate pantacruel si sotia, au fost facute in fribourg, geneva, zurich si berna, intr-un frumos inceput de octombrie :)