o noapte cu baba bono

see the stone set in your eyes
see the thorn twist in your side
i wait for you...

îi aștept de o viață. între timp au ajuns niște babe. putred de bogate, obosite, sofisticate.
trupa mea de suflet nu mai are suflu. nu mai are nici inspirație, nici grație. continuă să aibe, și încă în exces, show electrizant.
mega-ultra-super-show de 7 stele.

u2 3d este o nebunie.
este mai grozav decât pe stadion. bono stă pe rândul din față și-ți scuipă hiturile vechi în ureche, dacă nu ești atent îți mai bagă și-o mână-n ochi. ‘the edge’ te lovește în barbă cu gâtul chitarei. din părți te împung larry m. și adam c. cu tobele și bașii, iar fanii grămadă îți fredonează versurile în ceafă, în timp ce tu abia mai ții ritmul din picior.

nu e chiar real, dar senzația e undeva pe acolo. e ca și când visezi la penelope și te trezești în pat cu o gonflabilă focoasă, la fel de arătoasă și zâmbăreață...

lyubovnaya istoriya

încă un 'short animated' nominalizat la oscar 2009. de data asta rusesc. ‘lyubovnaya istoriya’ (regia: k. bronzit)
un film de animație minimalist, dulce-amărui, despre singurătate.
o femeie de serviciu tânjește după o viață fericită, asemenea acelora relatate în ziar. totul până într-o zi, când un necunoscut îi lasă un buchet de flori...

*****

am făcut un concurs, am promis niște filme (premiate cu oscar), numai 7 au fost norocoși.

* alexedi – ‘burnt by the sun’
* monica – ‘the great gatsby’
* anadana – ‘ordinary people’
* innuenda – ‘amarcord’
* als – ‘all that jazz’
* dedes – ‘butch cassidy and the sundance kid’
* ramona – ‘a river runs through it’

p.s.
nu știu adresa de e-mail a monicăi și als-ului.

n-ai cu cine, mă...

ana are mere, pătruleasa are pere, esca are grele, răduleasca are dezvăluiri, la chioșc are 'book review', slum-dog are os-kar, la cinema are film românesc, țara are criză, leul are depreciere, liga 1 are fotbal, iarna are soare, u2 are 3d, la noi în cartier, românii au blog, rromii au valută, woody allen are muză (nouă), divertis nu mai amuză (e veche), mălăele are umor (același), în 'podu',
dedes n-are explicație, verbiaj are revelație, c.p. bădescu are așijderea, 'adevărul' are draculă, dracul are pașaport biometric, bucureștiul are madonnă, boc are nepoată,
n-ai cu cine, mă, n-ai cu cine...

la maison en petits cubes

japonezii au lovit frumos la los angeles. au facut-o mai bine la pearl harbour, dar erau alte vremuri...
au venit cu pașii lor mici și repezi, au furat două statuete, una pentru ’departures’-ul lui yojiro takita (cel mai bun film străin - peste ‘entre les murs’ și ’waltz with bashir’?! ar trebuie să vedem de ce...) și apoi pour ’la maison en petits cubes’ de kunio kato (animated short).

pe acesta din urmă, un desen animat emoționant de 12 minute, l-am văzut și mi-a plăcut. mi-a adus aminte puțin de ‘femeia nisipurilor’ lui kobo abe și, și mai puțin, de celebra nuvelă a lui hemingway, ‘bătrânul și marea’.

articolul 420 și cei 7 câștigători

până să vă dezvălui numele celor 7 români care au câștigat câte un oscar la șezătoarea-ghicitoare ‘maneaua de aur 2009’, de la los angeles,
va trebui să ascultați o melodie din repertoriul de aur al bollywoodului:

merituoșii câștigători sunt:

1. alexedi 21 puncte (din 22 posibile)

2. monica 15 p.

3-6.andana, innuenda, als, dedes 12 p.

7. ramona 8 p.

în rest varză...
în frunte cu djerzinski (0 puncte!) și pantacruel (2 puncte!). dar se întâmplă și la festivaluri mai importante, cum ar fi ‘floarea din grădină și doi grădinari’

doubt

’doubt’ este un trandafir îmbătător cu spini pătrunzători. bucură simțurile în timp ce străpunge simțămintele.
’doubt’, fără nici un dubiu, îmi pare cel mai frumos film al anului.
am câteva dubii doar asupra părintelui flynn și floricelelor sale presate din biblie.

('doubt' - predica despre bârfă)

oscar la tot cartieru’

a sosit timpul să primiți câte un oscar.

nu sunt un mare fan al acestor premii, dar uneori mă mai apucă. și pentru că îmi plac la nebunie filmele și pariurile m-am hotărât să fac o combinație.
mai exact un concurs cu premii (după o idee a amicului djerzinski).

așa(dar), vă aștept pronosticurile (pâna pe data de 22 februarie), câte unul pentru fiecare categorie, primii 7 clasați la finalul concursului urmând a primi câte un oscar (film premiat în anii anteriori și ales de mine).

am reușit să văd toate cele 5 bucăți nominalizate la categoria ‘cel mai bun film’ și pot spune că ediția din acest an îmi pare mai încleștată ca niciodată. cred că toate filmele aflate în competiție au șanse sensibil egale.

*****

CEL MAI BUN FILM (10 puncte):
- the curious case of benjamin button
- slumdog millionaire
- frost/nixon
- the reader
- milk

CEL MAI BUN REGIZOR (6 puncte):
- david fincher - the curious case of benjamin button
- danny boyle - slumdog millionaire
- ron howard - frost/nixon
- stephen daldry - the reader
- gus van sant - milk

CEL MAI BUN ACTOR (3 puncte):
- richard jenkins - the visitor
- frank langella - frost/nixon
- sean penn - milk
- brad pitt - the curious case of benjamin button
- mickey rourke - the wrestler

CEA MAI BUNA ACTRIȚĂ (2 puncte):
- anne hathaway - rachel getting married
- angelina jolie - changeling
- melissa leo - frozen river
- meryl streep - doubt
- kate winslet - the reader

CEL MAI BUN FILM STRĂIN (1 punct):
- the baader meinhof complex (germania)
- the class (franța)
- departures (japonia)
- revanche (austria)
- waltz with bashir (israel).

o zi bună de film

cum poți începe mai sublim o săptămână nouă și tâmpită de februarie, friguroasă, umedă (peste tot), crizată și mohorâtă cam ca un dialog de tarkovski, decât lenevind în pat până la nouă ș-un pic?

ai timp berechet să bei o cafea, să citești presa online, de scandal, să mai schimbi o vorbă pe mess, maxim două, cu matinalul dedes, ba chiar să tragi cu ochiul câteva minute la noutățile din blogroll și să te lași sedus, de exemplu, de un tom waits și un fum de țigară (’smoke’) pe șalul e șarpele.

dacă mai și ninge p-afară, duios și pe furiș, e clar, ai de-a face cu o zi bună de film.

așa că am luat-o la pas vioi spre studio, unde sala goală și sfioasă (astea îmi plac cel mai mult – goalele și sfioasele) mă aștepta decoltată cu un 'pescuit sportiv' ispititor.

ce pot spune acum, după ce am supraviețuit debutului sfârâitor al lui adrian sitaru (îl așteptam ca pe noul kubrick, pe motiv de ‘valuri’), e că din cauza filmărilor zbuciumate din mână, a la blair witch project, m-am ales cu o amețeală strașnică și o durere de cap – chipurile point of view se cheamă procedeului.
să zicem că mi-am mai revenit...

și revin, dacă injurăturile de mamă, cuvintele cu f si p mi-au bucurat auzul, am rămas frustrat, totuși, că după 85 de minute nimeni nu și-a dat chiloții jos și nu și-a scos măcar o țâță.
deși filmul e despre o parașută (excelentă maria dinulescu) naivă și nesătulă și doi amanți stătuți (a. țițieni și i. flora). și despre un accident, mă rog...

posac și cu ultimele sforțări am gustat cât am putut din povestea tare ca un vârtej, croită după aceiași parametri fixați de sitaru și în amintitul ‘valuri’ – lașitate, minciună, resemnare. mânjită pe ici pe colo, prin părțile esențiale, cu situații un pic forțate, dialoguri ușor stupide, dar reale și nervozitate căutată.

cum ar fi concluzionat un lunatic celebru,
pescuit sportiv este un pas cam mic pentru omul sitaru, dar unul uriaș pentru omenirea prezentă luni, pe la prânz, la cinematograful studio.

vă place brahms?

brahms – hungarian dance

în sfârșit l-au îngropat pe marian cozma. păcat.
păcat pentru televiziunile și ziarele aflate în plină criză. au epuizat un subiect atât de gras. păcat și pentru handbalist, care a trebuit să fie ucis în ungaria, într-o sală de dansuri, ca să devină celebru. păcat și pentru tatăl lui marian, metamorfozat peste noapte, prin replicile și gesturile studiate de peste zi, în biet actoraș de mâna a treia – rol care, se pare, îi vine mănușă.


într-un fel sau altul toată lumea a avut de câștigat, chiar și tradiționala prietenie româno-maghiară, în urma acestei morți stupide a fostului pivot al naționalei de handbal. o națională dealtfel submedicoră, în care cozma era un oarecare.

dacă s-ar fi efectuat un sondaj de opinie săptămâna trecută, la întrebarea ‘ce sport practică internaționalulul marian cozma?‘ ar fi știut să răspundă maxim 800 de români (și vreo 8800 de unguri din ungaria).
dacă ai fi dat o căutare 'marian cozma' pe google, ai fi găsit cel mult poza luceafărului miron cozma.
astăzi, după ce 999 de televiziuni, radiouri și ziare românești au transmis în direct și în exclusivitate știri și mai ales lacrimi despre fostul handbalist, cozma al nostru a devenit mai cunoscut decât elvis și beatles la un loc.

mai am un singur dacă...
(și-apoi să mă lăsați să mor, dar nu lângă izvor, ci la televizor)

dacă... handbalistul marian cozma ar fi marcat câte 100 de goluri pe meci la mondialul din ianuarie și ar fi adus de unul singur titlul mondial româniei și imediat ar fi câștigat la loto premiul cel mare și a doua zi ar fi donat banii bătrânilor bolnavi, într-un acces de maximă generozitate, și hodoronc tronc s-ar fi apucat să scrie o carte și ar fi câștigat cu ea două premii nobel, pentru literatură și pace, și, într-un final (ne)fericit, s-ar fi căsătorit cu mihaela rădulescu căreia i-ar fi făcut tripleți, două fetițe cu părul de aur și un băiețel negru ca smoala,
ei bine, marian cozma tot nu ar fi ajuns la fel de celebru și iubit cum este acum.

michael shannon. încântător

sam mendes mi-a luat piuitul. obișnuiam să piui până să văd 'revolutionary road'.
după 'american beauty' și 'road to perdition', regizorul englez a nimerit încă o dată rețeta. dar nu despre mendes vreau să vorbesc, nici despre di caprio – din ce în ce mai bun (nu degeaba este noul robert de niro al lui scorsese), nici despre kate winslet (viitoarea câștigătoare a oscarului feminin + nevastă de sam mendes), ci despre o revelație...

încântătorul ’revolutionary road’ are două încântătoare secvențe. în ambele strălucește un încântător michael shannon de care nu am mai auzit până acum.

shannon face un rol remarcabil – un tânăr matematician cu probleme psihice. fragil, crunt și macabru, manierat, deplorabil și sinistru deopotrivă. singurul care poate înțelege monotonia vieții cuplului di caprio – winslet.
michael shannon de aici mi-a adus aminte de jocul barbar-melancolic al lui malcom mc dowell din ‘a clockwork orange’

mickey rourke, oscar pentru inimă frântă

mickey rourke și heath ledger sunt doi tipi norocoși. să iei oscarul pentru rol principal sau secundar (sunt ca și adjudecate, nu mai încape nici o îndoială) nu-i de colea. chiar dacă unu-l va lua de milă, iar cel de-al doilea pentru c-a dat colțul. oricum cei doi aveau șanse mari să pună mâna pe bibeloul auriu și fără prea mult zvâc și lacrimă.

pentru că dacă ’jokerul’ face în ‘the dark knight’ rolul vieții – joacă atât de intens încât aș zice că topește pelicula pe porțiunile în care apare,
în ‘the wrestler’ personajul randy ’the ram’ interpretează practic rolul vieții trăite de mickey rourke.
primul rol principal al lui rourke din ultimii 20 de ani (în ultimii 15 a trăit în mizerie și sălbăticie alături de câinii săi).

cum la hollywood legendele sunt legendare, se zice că inițial luptătorul de wrestling trebuia interpretat de nicolas cage, ba chiar de bruce willis sau stallone!

partea nasoală e că ‘the wrestler’ ăsta te cam face să plângi. și cum să nu plângi când îl vezi pe rourke dărâmat, când îl vezi târându-se cu fața aia de câine bătut și abandonat, îmbrăcat într-o geacă jerpelită și lipită pe la mâneci cu bandă adezivă. când vezi cât de mult seamănă povestea personajului de pe ecran și umilințele îndurate de acesta cu ceea ce i s-a întâmplat lui mickey rourke.
doar au plâns ei ditamai specialiștii la veneția și au apaludat în picioare, când ‘the wrestler’ a luat leul de aur: ‘un film cu o prestație actoricească ce-ți frânge inima în adevăratul sens al cuvântului’ – cum ar fi zis președintele juriului wim wenders. alți critici renumiți cică aveau ochii înlăcrimați la sfârșitul filmului.

m.r. la fel ca și the ram din film a fost luptător profesionist (boxer de top – câștiga 1 milion de dolari pe an) înainte de a se apuca de actorie. tot ca în povestea din ‘the wrestler’, în urmă cu ceva vreme, rourke și-a tăiat intenționat vârful unui deget (și a stat apoi ore în șir în sala de operații pentru a-i fi cusut la loc).

regizorul adrian lyne spunea că dacă mickey rourke murea după ’angel heart’ ar fi devenit noul james dean (curat ghinion pentru rourke!)
și mai interesant este că nebunul a refuzat după ’angel heart’ oportunități uriașe – 'rainman’ (rol preluat de tom cruise), ‘the untouchables’, ‘platoon’, ‘silence of the lambs’ sau chiar 'pulp fiction’ (exact rolul care l-a resuscitat pe travolta).

bruce springteen a scris un cântec (premiat de asemenea cu globul de aur) pentru acest film, iar două dintre versuri sună astfel: - ‘ai văzut vreodată un câine cu un picior mergând pe stradă? dacă ai văzut un câine cu un picior m-ai văzut pe mine’

așa este și filmul lui darren aronofski, trist de tot. pe alocuri atât de trist că de-abia poți să te mai uiți.
cred că rourke și ledger pot sta relaxați acum. a venit în sfârșit și vremea lor...

am plecat

pa!

'de ce iubim kusturițele?'

n-aș fi crezut nici mort că un simplu exercițiu video de 7 minute poate înghiți mai bine de 10 ore de muncă susținută (mii de tăieturi, zeci de mii de lipituri și manevre, sincronizări, suprapuneri, poveste, îmbinări, muzici, sunete de fond, subtitraj, generice, nebuneli...)
totul luat moca de la emirul kusturica, cadru cu cadru, sunet cu sunet, și reclădit de cârpaciul pantacruel cu uneltele-i preistorice.

deci, filmul...

p.s. sincer, cred că merită cel puțin un 5 plin și poate un premiu la festivalul de la mamaia

interviu aproape mort

cătălin (13 ani), un prieten de-al lui dragoș c care-și zice și chestii livrești, i-a făcut o propunere livrescă acestuia. pentru că i-a plăcut și i-a adus aminte de oracolele din școală, chestii livrești zis și c. dragoș i-a răspuns cu amabilitate lui cătălin (13 ani) și a pasat tema și altora. printre care și mie.
cum nu m-a costat nimic și nici nu era vorba despre un interviu cu un vampir, am dat și eu (con)curs solicitării...

1. care este cea mai bună carte citită de tine?
- aici e ca-n tenis, se schimbă de la turneu la turneu. anul ăsta mi-a căzut cu tronc 'scurta și minunata viață a lui oscar wao' de junot diaz. sper să rămână cocoțată-n vârf măcar până-n decembrie.

2. ai făcut cadou cărţi?
- mi-aș dori ca toată lumea să ofere cărți drept cadou. dar s-au văzut și utopii mai mari

3. care este viitorul literaturii?
- literatura va exista atât vreme cât va dăinui fotbalul. căci fără opoziție chiar nu se poate...

4. în ce limbi ai citit cărţi?
- în mai multe limbi, firește. în limba de lemn, în limba cu măsline, lămâie și dafin (e delicioasă!). deseori am fost în limbă după femei (și chiar după romane).

5. ce cărţi "celebre" nu ţi-au plăcut?
păi lista e destul de lungă. să încep cu thomas mann și ’munții lui vrăjiți’ de maculatură, cu ’pendulul’ f static al lui eco, etc...

6. ce ţară a produs cea mai buna literatură?
- la hectar sau pe cap de bovină? cred că republica de la ploiești este în top ten.

7. iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?
- de aceea există blogul.

8. cam câte cărţi ai citit până acum?
- toți vor spune o mie, aproape o mie, peste o mie! o, mie nu-mi place întrebarea asta deloc! dar voi răspunde, nu am încotro.
am citit câteva zeci (?) de kilograme bune de cărți în ultimii ani. dar nu s-a pus nimic pe mine, că din când în când mai alerg la câte un meci.

9. cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?
- de ce iubim femeile mai mult decât cărțile? :)

10. ce înseamnă cărţile pentru tine?
- obsesie. fuku!

11. care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?
- parcă dex-ul, ediția nouă. sau biblia? nu mai știu...

12. care este cel mai tare final la o carte citită?
- de obicei nu țin minte finalurile de film și carte.

13. care este cea mai influentă carte citită de tine?
- 'un veac de singurătate', posibil.

14 care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?
- borges. poate.

15. cât de repede citeşti o carte?
- nu mă grăbesc. cu cât e mai interesantă și mai delicioasă, cu atât încetinesc ritmul.

16. poate literatura să schimbe lumea?
- pe unii dintre oameni, nu lumea.

*****

p.s.
innuenda, doamna d, luiza, dedes vă băgați?