sâmbătă, 27 iunie 2009

nicole. poemul de sambata

nicole,
un peu triste

7 comentarii:

anadana spunea...

frumos poem...sensibila, sofisticata, expresiva, zeci de secunde fara sa clipeasca trimite priviri vorbitoare...

verbiaj. spunea...

chiar ca poem, chiar ca un pic mai mult trista. nu m-am omorat niciodata dupa nicole, dar aici chiar m-a sechestrat in ochii ei. la ce crezi ca se gandea. si din ce film e?

pantacruel spunea...

anadana,
exact cum spui tu, dar mai ales frumoasa! :p

verbiaj,
cum n-ai vazut filmul ('birth'
(2004))?
dupa ce il vei vedea vei afla si la ce se gandea. nu iti pot rapi aceasta placere, maestre! :)

pantacruel spunea...

si intrebare pentru verbiaj. ce melodie (muzica) avem aici?

Pobby spunea...

taie-ma, spanzura-ma, dar n-o suport, nu mi-a transmis nimic, niciodata
ba da, mint, cand avea nasul mare si era nitel depresiva :)

Anonim spunea...

intre hipnoza si emotie chiar privirea aceea poate fi un poem in proza
inca un film de pus pe lista, oare cum l-am ratat? merci panta

pantacruel spunea...

lemonde :)