fukú

se spune că a venit din africa, adus de vuvuzelele sclavilor; că a fost blestemul de moarte al băştinaşilor ghanezi, rostit în momentul în care demonul luis suárez a respins acea jabulani de pe linia porţii, în ultimul minut al celor mai prelungi prelungiri, mai întîi cu piciorul de lemn al lui sarah bernhardt, mai apoi cu mîinile iscusite ale lui leonard bernstein; că a fost blestemul scăpat din inima continentul negru în momentul în care un vis pierea – africa în semifinalele cupei mondiale, iar un altul se materializa – uruguayul, după patru decenii, din nou în careul de aşi al lumii; că a ricoşat din bara ţintită de gyan, în urma loviturii de pedeapsă şi s-a revărsat de îndată ca o ciumă bubonică, ca o moarte neagră peste pasele nucleare (de distrugere în masă) ale ‘auriverzilor’ şi driblingurile apocaliptice (de povestit nepoţilor) ale ‘albicelestilor’.

fukú sud-americanus sau, mai colocvial, fukú - în general un cuvînt de ocară sau un fel de blestem; mai exact ocara şi blestemul fotbalului spectacol.

(continuarea pe dilemaveche.ro)