luni, 26 iulie 2010

ingeri şi video-uri şi curvari şi folcloriste şi virgine si kosovari si multe altele

'(...) inghesuit de nevoi, tot ce i-ar mai fi ramas, singura lui sansa era sa se indragosteasca, asa ca puse ochii pe o contabila din casa de cultura a sindicatelor. o ochelarista plinuta, cu parul castaniu lucind ca dat cu palux, bretonat pina-n sprincene, si tacuta, muta, inchisa-n sine cit sa-l scoata din pepeni pe remus, care indeobste se lasa curtat de femei.
si ce femei, deh, pe linga care iepurasul asta dolofan era nimic, si totusi ar fi meritat efortul...

plinuta, dar nu tocmai urita, nicoleta poalăverde dovedi initiativa, mai intii aducindu-l la ea acasa si pe urma ramanind doar in furou si dindu-si chilotii jos. nu vroia sa dezbrace furoul ala roz, treaba ei, insista sa intre amindoi sub patura asa. o fata de la tara, s-o fi rusinind , lui nu i-ar fi displacind, iar daca o fi virgina cu atit mai bine.(...)'

radu aldulescu, 'ana maria si ingerii',

pe care o citesc acum si abia astept sa o termin ca sa ma apropii de 'medgidia...' lui c.t. si 'apropierea' lui m.m-h

*****
p.s.
remus delea, zis şi belea, instructor al ansamblului de cîntece şi dansuri populare se ia, cîteva pagini mai încolo, cu planturoasa nicoleta poalăverde, fac un copil, se bucură de zestre, mai ales el şi curvele lui de la serviciu, şi apoi divorţează. remus intră în belele, are pe cap datorii şi povara unei pensii alimentare, este ameninţat cu înschisoarea, dar este salvat, ca un făcut, de o altă virgină (ceva mai suplă şi mai sufletistă), mariana, singura rămasă neîncepută în ansamblul de cîntece şi dansuri populare.

'- dezbracă-te, mariana.
nu-s prea multe de spus, dar destule de făcut.
- dezbracă-te de tot, mariana, în pizda goală! dădu peste cap paharul cu vin şi-şi turnă altul. vorbesc serios. nu sunt beat.
remus se ridică în capul oaselor pe marginea dormezei şi dintr-o dată aruncă cu sticla goală în tabloul lui ceauşescu
- tu-ţi gura mă-ti de nenorocit.

prin prohab şi printre poalele cămăşii i se ridica virilitatea enormă, impresionantă, ca un drug strîmb, răsucit şi bătut pe toate părţile sub ciocanul forjei, încununat cu o căpăţînă ca de miel. mariana se strădui din răsputeri să-şi ascundă spaima, gîndindu-se iaraşi la mileul dus la tăiere cu care ar fi vrut să se compare(...)'


si de abia de aici incolo incepe drama,
drama marianei, chinuita mai intai de remus si apoi de propria ei bunatate nemaivazuta si apoi de ambitia ei prosteasca de a ramane cu scirba de remus si apoi de teama ei ca nu va mai putea scapa de el si apoi de kosovarii din lagar si tot asa.

6 comentarii:

dana spunea...

de unde nu se vede prea clar de-ti place ori ba....

catalina spunea...

Ba-i place! Scriitura are forta si un umor nebun. Cum sa nu-i placa?
Si, luat de val, a tastat "mileul" in ultimul citat :)

pantacruel spunea...

dana,
catalina,
nu se vede, dar imi place enorm. e o poveste atat de densa, de trista si halucinanta ca pare cel putin neverosimila. abia intr-un astfel de roman poti intelege de ce viata bate filmul, iar adevarul bate miniciunea si fictiunea :)

Şerban Tomşa spunea...

Ţi-am trimis cronica în care am reluat şi vreo două idei mai vechi.. Va apărea în "Oglinda Literară".
Am constatat cu surprindere că unui prieten de pe net nu-i place cartea. Ce zic eu ? A fost cumplit de dezamăgit...
Cred că pentru fiecare dintre noi, literatura are altă miză...

pantacruel spunea...

serban,

eu nu as zice ca e vorba de mize. mie cartea asta mi se pare cea mai buna de pana acum a lui aldulescu. recunosc, nu le-am citit pe toate. (si cand ma gandesc ca am pornit la drum cu prejudecata ca 'ana maria si ingerii' nu poate fi un roman bun din moment ce este doar un fel de 'comanda' din partea editurii (ce-i drept, avand ca miza o poveste nemaipomenita), ci nu (asa cum ar fi fost mai logic) o framantare a scriitorului...)
cum am mai spus, cartea este excelenta, are tot ce ii trebuie, in special personaje absolut memorabile.

cu toate acestea, simt ca ii lipseste ceva. putin, nu mult. simt ca nu e una dintre cartile la finalul careia ai tentatia sa exclami (oftezi), 'mi-as fi dorit sa fi scris eu cartea asta!'.
nu as fi vrut s-o scriu eu, nu mi-as dori nici s-o recitesc (are un amestec straniu de tristete, poezie si disconfort), insa ma bucur peste poate ca am citit-o. a fost o experienta formidabila.

dar poate ca e doar o impresie tampita a mea, la cald :)

Anonim spunea...

Good post and this enter helped me alot in my college assignement. Gratefulness you on your information.