un pic de dante + bruce willis / fotoreportaj la faţa locului

pe scurt, apartamentul vecin (perete-n perete cu al nostru) a fost cuprins de flacari. brusc. eu citeam, sotia si nepotelul se uitau la 'wall e', cumnata era la serviciu. liniştiţi. ulterior, pompierii s-au chinuit mai bine de o ora sa stinga incendiul. seara ne-am vazut pe la principalul buletin de stiri al televiziunii daneze.

povestea e lunguiata si aproape la fel de palpitanta ca si cronicheta despre 'biutiful'-ul lui iñárritu pe care o promisesem, ieri, in acest spatiu.
autoarea incidentului atentat, o baba foarte surda de vreo 80 de ani (spre 90) si cam ticnita, a avut o pofta pe la pranz. pesemne un carnat prajit in ulei. in consecinta, octogenara a luat foc si ne-am trezit cu ea la usa, speriata moarta, cu parul arzandu-i in flacari ca un boschet, strigand in limba ei straveche hjelp, hjelp, huset brænder! adica, mai pe romaneste, sariti oameni buni, c-am dat de dracu!

intre timp, limbile de foc se alungeau si geamurile explodau mai duios ca-n inception. din fericire, mi-am amintit de batranul si talentatul bruce willis. pana sa apuc sa incalt al doilea pantof, am luat nepotu la o subtioara, nevasta la cealalta si, in pas de tango, i-am indepartat de pericol. fireste, pe motanu miggu il uitasem sub bradul de craciun. in cele din urma, baba a ramas fara acoperis (a ajuns la spital), vecinul de dedesubt mai are jumatate de dormitor (a ajuns la telejurnal), iar apartamentul cumnatei mele a ramas intact ca prin minune (am ajuns la pizzerie sa luam pranzul-cina).

pana una-alta, cum spuneam, ma duc sa-mi mai inec emotiile in niscaiva carlsberguri speciale, elephant. oricum, cand ti se intampla tie si nu unor personaje de pe ecran, senzatia e destul de stranie, de film in film, de infernul lui dante.

(foto: pantacruel)

l-am văzut. e de-a dreptul biutiful

probably (de departe) the most beautiful movie (of 2010) in the world. si cel mai minunat actor. dar mai bine il povestesc maine, pe inserat, dupa ce imi (mai) revin. pana una-alta, ma duc sa-mi inec amarul lui uxbal (bardem) in niste carlsberguri
.

sarmanul yorick din berceni (1) / + motanul miggu

in ultima suta de ani, danemarca a avut parte de opt crăciunuri albe. penultimul s-a intamplat iarna trecuta. la inceputul lui decembrie, bookmakerii ofereau o cota de 4/10 celor care se incumetau sa parieze cateva coroane pentru o manta de zapada, in saptamana Nasterii Domnului (juleugen), peste regatul lui hamlet.

altfel,
pentru sarmanul yorick, diminetile metalice din løgstør (un orasel minuscul cu vreo 4000 de locuitori, casute vechi de la 1900, biblioteca, cinematograf 3d, yahturi, cornuri calde, cafele prelungi si fiord la capatul strazii), par de culoarea lavandei.
mai incolo, amiezile tacute il imbie la plimbari lenese pe faleza inghetatata, unde din cand in cand mai intra in cadru cate un caine negru ca taciunele (exista si un motan la fel de intunecat si grasun pe nume miggu / foto), iar nopţile lânoase, cu textura mohairului, îl. de-a dreptul îl.
mai incoace, bercenarul pofticios (de sarmale) isi mai toarna un paharel de akvavit (tarie locala) si alege sa vada `män som hatar kvinnor´/ the girl with the dragon tattoo.

(foto: pantacruel)

prepoveste de Crăciun. by pantacruel

în ajunul Crăciunului, în oraşul lui hans christian a. se auzeau zgomote neobişnuind - fulgi de zăpadă tropăind, luminiţe aurii clipocind, claxoane arţăgoase bârfind, alei scânteietoare şerpuind, ghete îmblănite grăbind, biciclete obosite adăstând, carlsberguri şi tuborguri încăierând, târfe triste unduind, negustori de suvenire animând, bagaje şi ţurţuri ramificând, acoperişuri roşii odihnind, uşi de taxiuri trântind, bulgări de stele şuierând, frânturi de conversaţii fumegând, neoane fluorescente electrizând, sănii şi patine desenând, brazi argintii sporovăind, plăcinte cu scorţişoară şi nuci înmiresmând, crăciuniţe pe tocuri decoltând, colinde vechi fredonând, voluptăţi şi nonşalanţe diamantând, nicăieriuri şi niciodăţi adulmecând.
bineînţeles, nici urmă de fetiţă cu chibrituri (scăpărând)
.

zvârcoliri intelectuale / alte măşti (persona), dar mai ales altă piesă

cam asta ar fi şi diferenţa între nou şi vechi, între actuala generaţie de scriitori/poeţi (descătuşată, talentată, surescitată) şi vechea gardă (stilată, echilibrată, nostalgică). distincţia, aş zice, între grosolănia unei partide de omor sgb (poet) – a. ruse (poet) şi eleganţa unei şarje antrenante george geacăr (poet) – şerban tomşa (scriitor).

ultimii doi şi-au lansat incongruenţele (unul asupra celuilalt) pornind de la titlul unei însemnări de pe blogul lui tomşa, 'eu stratan şi bergman' - cam arogant, în opinia lui geacăr -, o, de altfel, fermecătoare amintire despre persona lui bergman.

carevasăzică:

george geacăr spunea...
serban, titlul e neinspirat. va sa zica:
1) eu
2) stratan
3) bergman

şerban tomşa spunea...
george,
da, titlul era neinspirat, dar nu din pricina clasamentului pe care îl vezi tu, ci din pricină că suna rău. nici bergman, stratan și eu nu merge. singura variantă valabilă e cea pe care am folosit-o acum (bergman și stratan)
a propo de clasamente. titlul unui mare roman de flaubert ți se pare că ar fi cam așa :
1. bouvard ;
2. pecuchet ?
eu am văzut persoanele respective ca pe niște personaje. ordinea din titlu nu sugerează valoarea lor (1. stan, 2. bran ). dacă titlul ar fi fost „şerban tomșa, ion stratan și ingmar bergman, cam aveai dreptate. :)

george geacăr spunea...
cum vrei, serban. mie nu-mi place cum sună ceva care începe cu eu, mai ales titluri, decât dacă e vreun schepsis.

şerban tomşa spunea...
george,
ai dreptate. nici mie nu-mi plac titlurile care încep cu „eu”, cu excepția volumului tău „eu, zise el”, fiindcă acolo e cu totul altă treabă. vezi că am mai introdus niște nuanțe în articol. nu se înțelegea că stratan juca, de fapt, teatru :)
am găsit un articol în observator cultural : „şerban, bergman și pirandello”. şerban e andrei şerban.

george geacăr spunea...
titlul „şerban, bergman și pirandello” n-are nimic în neregulă. ar fi sunat nasol un articol cu titlul "eu, bergman şi pirandello" iar autorul să fie andrei şerban. titlul cărţii mele este un clişeu lingvistic, trecere de la stilul indirect la stilul direct şi sugerează alteritatea vocilor

şerban tomşa spunea...
george,
e o chestie de gust. şerban, bergman și pirandello n-are niciun chichirez. eu, etc are umor, e comic. puțin, e drept. iar titlul cărții tale e o trecere de la stilul direct la cel indirect. dă-le încolo, că fiecare susține ce îi sună mai bine
.

numărul scriitorilor, al cititorilor & cel mai periculos autor din lume

(nirvana, about a girl)

am auzit că
occidentalii (care de obicei ştiu ce spun) cred că, la nivel mondial, fără politici potrivite şi fără o educaţie eficientă, în viitor numărul scriitorilor îl va depăşi pe cel al cititorilor.

lucrul acesta se poate vedea foarte bine urmărind cu puţină atenţie blogosfera, unde numărul celor care scriu/îndrugă diverse chestii livreşti-culturale (ca să mă refer doar la ‘elită’) - unii mai cu pretenţii şi ardoare, alţii mai cu râvnă disimulată, restul cu perseverenţă neînduplecată - îl depăşeşte net pe cel al cititorilor de bloguri.
la urma urmelor, abia dacă mai apucăm să citim ce scriem noi înşine pe propriul blog.

şi am mai auzit că
pe lângă deja tinerii şi nemaipomeniţii şi furioşii scriitori americani: rick moody, colum mc cann (pe care, întâmplător, tocmai îl citesc zilele astea), jonathan franzen (’corecţii’), jonathan safran foer, nicole krauss, marisha pessl, gary shteyngart, daniel mendelsohn, joseph o’neill, teddy wayne, - toţi newyorkezi*, frate!
mai există şi un tom robbins (nu chiar atât de tânăr; e născut în ’36 şi are vreo zece romane/nuvele publicate, cea mai cunoscută dintre ele, ‘even cowgirls get the blues’, ecranizată în ’93 de bunul său amic gus van sant - un film cu uma thurman, keanu reeves şi... tom robbins - vocea naratorului)

care tom robbins, ziceam, a fost decretat de către francezi drept 'cel mai periculos scriitor din lume'. deci trebuie să revăd ecranizarea!

------------------------------------------------------------------

foto: tom robbins
* observ că, literar, new yorkul a ajuns cam ce era seattle pentru muzica grunge pe vremea când acolo apăruseră, toate deodată, legendarele: nirvana, alice in chains, mudhoney, pearl jam, screaming trees şi soundgarden

*****
p.s.
că tot veni vorba de cititori înrăiţi şi periculoşi,
într-o zi ca aceasta, 21 decembrie, s-a născut iosif vissarionovici stalin (pasionat bibliofil!).
dar şi jean racine & frank zappa
.

ignatul / 'goana nebună a lumii'

mă trezesc. e dimineaţă, e ignatul, nu-mi place. bradul clipeşte din balcon. mă uit împrejur, nici urmă de porc. e greu să creşti râmător la bloc, la etajul 8. se face piftie dacă sare pe geam. tradiţia spune să sacrific pe cineva. în lipsă de ghiţă, mă uit la motanul tomiţă (toarce). nu merge, e cam mic, nu iese nici de o oală de sarmale (sau iese?). găsesc în sertar un cuţit de scrisori, mă ridic în două picioare, mai sorb o gură de cafea, mă uit în bibliotecă, pun ochii pe două cărţi proaspete, abia premiate, abia apărute, abia cumpărate. miros bine. care să fie? ‘morţi imaginare’ de michel schneider sau ’goana nebună a lumii’ de colum mc cann? nu ştiu, mi-e greu să aleg. ambele part suculente, ambele mă incită. le iau în mână, le cântăresc.

prima, mai subţirică, mai macră, o istorie paralelă şi ficţionalizată a literaturii, un dosar excentric al morţilor imaginare - 36 de mari scriitori reali: nabokov, balzac, capote, goethe, stendhal, flaubert, cehov, tolstoi etc.
pe a doua, mai voluminoasă (441 pagini), mai uşurică (şi uşuratică), mai expandată (parcă), mai tragi-comică (rapsodie a new york-ului, orchestrată simfonic), o aştept din vară (de când am auzit de ea), de când nu apăruse încă la noi (aproape că uitasem de ea), dar urma să (mai spre iarnă), mai spre zilele trecute.

mă uit la ceas, e zece şi zece. zece şi zece o dată, zece şi zece de două ori, zece şi zece de trei ori, romanul lui colum mc cann e adjudecat (am sa-l judec în amănunt la final). mănânc ceva pe fugă, mă arunc pe canapea, tomiţă se învârte în jurul cozii (asta am făcut şi eu tot anul), nevastă-mea e la serviciu, bucureştiul adulemcă sărbătorile, amicul dedes taie porcu. împlânt cuţitaşul între foi, aud un foşnet, un freamăt (un guiţ? aproape un guiţ!). în ’goana nebună a lumii, paginile se despart şi citesc:

’cei care îl vedeau rămâneau muţi de uimire. pe church street. liberty. cortlandt. west street. fulton. vesey. era o linişte care se auzea pe sine însăşi, frumoasă, dureroasă. unii credeau mai întâi că era vorba de un capriciu al luminii, ceva legat de vreme, un accident în jocul umbrelor. alţii suspectau că era vorba de farsa urbană perfectă: să stai pe loc şi să te uiţi în sus până când începe să se adune lumea, până ce oamenii lasă capul pe spate, dau din el, confirmă, până când toţi privesc ţintă către absolut nimic, ca şi cum ar aştepta concluzia unui banc de lenny bruce. (...)’

mă duc până la subsol să văd cine e lenny bruce
.

rămân la părerea că

literatura română, ca şi filmul neaoş (atât de suprapreciat azi, totuşi), nu se va ridica decât accidental (ce mirare cu, ce întâmplare că) la nivelul acela.
m-am convins încă o dată după 'rădăcina de bucsau' (2010) - promiţătoare, şocantă, apăsătoare şi minunat scrisă la început. apoi tot mai tristă (insuportabil de tristă) dar şi mai monotonă şi anostă şi sacadată şi elegiac-ţipătoare şi îmbâcsită de un dialog/monolog, lung cât o zeamă de varză acră (si cîteva perişoare), între mamă şi fiu, cu tot cu cele două capitole extraordinare din finalul ei de 470 de pagini.

rămân aşadar la părerea că
avem şi noi artişti şi valori şi lucruri de spus, însă mai avem mult până departe.
iar când spun departe, mă gândesc cam la aşa ceva (desigur e doar un trailer, iar terrence malick e unul singur. dar orişicât), la acest tip de simplitate (creativă, neliniştitoare) şi la acest fel de emoţie/empatie (care te cabrează într-o clipită):

the tree of life

noua gwyneth

şi când mă gândesc că la un moment dat, cam după 'se7en', mă amorezasem ca un amorez de dumneaei; eram doar un imberb timorat, n-aveam cum să-i rezist căpriţei celei blonde (natur) şi celei mlădioase şi celei delicate de 22 de anişor cu zâmbet ucigător.
însă mai zilele trecute, de când cu botoxu şi niciun rid, s-a schimbat treaba (ce căcat!). adică de când gwyneth nu mai seamană cu paltrow şi a devenit jumătate feleştioc, jumătate cauciuc / de-mi vine să-mi iau câmpii, să mă duc. sau, mai bine, să mă cherchelesc cu doze de ciuc.

foto: gwyneth paltrow mai azi (38 de ani)

foto: gwyneth paltrow mai ieri, alaltăieri (30-şi de ani)
.

clişee (8) / javier bardem

aici

cică nişte 'nonvalori' duceau lipsă de suspensori

ce i-o fi mâncat în cur nu se ştie, însă evenimentele s-au petrecut, după cum urmează, în luna lui ningău. (foto: andrei ruse şi stoian g bogdan făcând baie cu sticlă de bere printre super-necuvinte pe vremea când erau tovarăşi buni)

într-o seară geroasă, andrei ruse [16.12.1985, bucuresti, 'black job' (poezie 2007), 'soni' (roman 2008), 'dilăr pentru o zi' (roman 2010)] mănâncă ceva stricat (peşte în sos tomat conservat prin sterilizare?). după ce se trezeşte, scrie pe site-ul personal, înainte să-şi bea cafeaua jacobs meister rostung, că trailerul romanului lui sgb - 'nu ştiu câte zile' este penibil de-a dreptul (ce-i drept, are dreptate).

în aceeaşi zi, mai pe la prânz, stoian g. bogdan [29.10.1983, bacău, 'chipurile' (poezie 2009), 'nu ştiu câte zile' (roman 2010)] tocmai îşi prepară o omletă delicioasă din două ouă (sau trei?!) mari şi tari, cu caşcaval rucar president proaspăt şi cârnăciori de porc picanţi şi mărar, când zăreşte cu un ochi critic intolerabila ofensă. în consecinţă, intră pe blog-ul propriu şi îi dă insolentului confrate o replică necruţătoare (ce-i al lui i-al lui, arma prostului). şi anume că, chipurile, a.r. n-are (ca el) studii superioare, ci doar lecturi puţine (dar sigure) şi cultură generala (dar prea generala) şi abia dacă a publicat două carţi cu chiu cu vai (şi alea proaste).

p.s.
de comentarii si reactii va puteti bucura în postarea de mai jos
.

comentarii la "cică nişte ‘nonvalori’ duceau lipsă de suspensori"

comentarii:

gelu vlasin spunea...
sgb, iti spun cu toata inima ca esti un magar! pe bune! asa ceva nu se face nici macar unui dusman. asta-i atitudine de doi bani si mult disproportionata fata de o simpla afirmatie pe care a facut-o andrei pe blog. ai luat-o razna rau si ma faci sa ma intristez.

stoian g. bogdan (sgb) spunea...
draga andrei, te-ai apucat sa scrii pe blogul tau ca eu te invidiez :)) nebunule, eu n-am pt ce sa te invidiez pe tine, esti si mai urat ca mine si mai putin inteligent si mai putin talentat. in plus, eu am reclama la metrou, am premii, vorbesc la radio, joi ma duc la televiziune, dau interviuri in cotidiene etc etc. tu cine esti? ce-ai scris? ce te reprezinta? relaxeaza-te, frate si consolideaza-ti putin simtul ridicolului ;) ca inafara de pareri proaste si carti pe masura parerilor nu mai ai nimic.

stoian g. bogdan (sgb) spunea...
gelu, te rog sa nu ma compari pe mine cu prietenii tai nebuni. eu sunt perfect sanatos. si psihic si fizic. nu mimez nicio nebunie doar ca nu mai suport pulifricii care intoxica opinia publica cu opinii proaste bazate pe nimic.

andrei ruse spunea...
sgb, orice om cu un minim dram de inteligenta vede ce faci tu aici. si pe langa asta, ce promovezi. imi pare rau ca nu valorizez atat de mult ca tine, la un nivel disperat, orice aparitie publica. oe mine experienta m-a temperat. iti urez sa ajungi in foarte multe cotidiene, daca asta este scopul tau. :)) si cu asta am incheiat :) deja te bag prea mult in seama pentru cat reprezinti pe pamantul asta.
ps.
daca polirom e o editura atat de praf cum spui ca e, de ce ai incercat sa publici la ea si ai tras cate sfori ai putut, iar acum cand probabil te-au respins, o ataci in halul asta? chiar si coerenta iti lipseste. :)

stoian g. bogdan (sgb) spunea...
andrei, o tii din prostie-n prostie, dragule. sa-ti spun cum e cu poliromul. am contract cu ei pe ’chipurile’ si conform contractului ei au drept de preemtiune (cauta pe google sa vezi ce-nseamna) pe manuscrisele viitoare. le-am trimis manuscrisul si nu am primit niciun refuz intrucat le-am transmis ca nu ma intereseaza sa-mi public romanul la ei. deci nu mai fa insinuari proaste, te rog.

andrei ruse spunea...
scuza-ma, tu in privat spui ceva, public altceva, nu pot sa "descopar" adevarul in palma, la fel cum ai descoperit tu literatura.

stoian g. bogdan (sgb) spunea...
iar insinuezi prost andrei si incep sa cred ca doar de asta esti bun. termina cu discursul asta cum ca eu te-as invidia pe tine si pune-ti si cretinasii sa nu mai dea anonime in care-ti sustin ideile proaste. repet, nu am niciun motiv sa te invidiez, sunt mai bun ca tine in orce privinta, n-am invidiat in viata mea pe nimeni, cred ca invidia e un sentiment de care numai primitivii sunt capabili. sincer, te compatimesc, pentru ca pe langa cele pe care le-am enumerat mai sus, mai esti si prost. si-mi pare rau ca trebuie sa-ti pun in vedere asta. cat despre literatura, permite-mi sa-ti spun ca eu cand scriam literatura tu te-ncaltai cu fesu'. consulta revistele literare si realizeaza ca eu publicam in clasa a 11 a in romania literara etc. si cu astea fiind spuse de azi inainte nu ne mai cunoastem.

stoian g. bogdan (sgb) spunea...
si gelu, sa stii ca atunci cand spui despre cineva ca-i magar esti magar.

iulian tănase spunea...
bogdane, tată, nu demult mulțumeai site-ului boomlit pentru nu știu ce premiu de entertainment. atunci nu știai că ruse, care, din cîte știu, conduce site-ul ăla, este un scriitor slab și că tu ești mult mai frumos decît el? în plus, nu crezi că e urît să vorbești atît de frumos despre tine? ]ntrebările sînt retorice și, dacă ții neapărat, îmi poți da doar niște răspunsuri retorice :)

dragoş c spunea...
ioi! da' orgoliosi mai sunteti, voi, scriitorii! noi, cititorii, ce sa mai zicem?
mai ramane sa va stergeti din blogrol si ajungeti ca blogării!

anonim spunea...
vedeti, de aceea e cultura romana unde este. certuri fara argumentatie, fara miza, fara sens, care tipa mai tare detine adevarul. cum vreti voi sa construiti? cum vreti voi sa va dati intelectuali? cum vreti voi sa trageti poporul asta dupa voi? cum vreti voi sa fiti lideri? cum vreti voi sa fiti frumosi? cum vreti voi sa ne faceti noua fiecare zi mai frumoasa?

catalina george spunea...
otv si manelism, din plin. voua sa va ramina tara asta, ca o meritati din plin. si ea pe voi.

stoian g. bogdan (sgb) spunea...
aha

clişee (7) / tilda swinton

aici

deci nicio şansă / edinson roberto cavani gómez

mizeria de steaua joacă de la această oră (e abia minutul 10), pe stadionul san paolo, cu napoli, echipa care în urmă cu vreo patru ani era în serie c (iar acum se bate la titlu), fosta echipă a lui diego armando maradona şi echipa care va câştiga 'europa league' sezonul acesta şi

actuala echipă a slăbănogului şi profitorului şi genialului edinson roberto cavani gómez (foto), adică a lui el matador - noua minune de lângă vezuviu şi a puştiului marek hamšík, căpitanul naţionalei slovaciei şi a lui aurelio de laurentiis - patronul, nepotul faimosului dino de laurentiis.
bălăriile lui lăcătuş ar avea nevoie de un egal pentru a se califica în faza următoare, deci de un miracol. deci nicio şansă
.

(povestite) by tomşa / şi dăi, şi luptă... (IV) - păstorel, istrati, nichita

păstorel teodoreanu, pistolarul
'păstorel teodoreanu, înarmat cu un pistol pe care îl agita nervos, a intrat într-o dimineaţă în redacţia unei publicaţii. pentru că-şi permisese să facă aluzii răutăcioase legate de pasiunea epigramistului de a trage la măsea, păstorel i-a aplicat câteva palme scriitorului ion călugăru. literatul a chemat poliţia, dar pistolarul a fugit ca din puşcă. până seara, fugarul a reuşit să scrie chiar şi o mini-epigramă pe această temă: „călugărul din vechiul schit / a fost măgar şi l-am plesnit'"

istrati (activul), bătut şi tuns chilug
'roman istrati era un mare talent şi fusese comparat cu marele labiş. din păcate, avea un defect major - umbla beat mort şi ziua şi noaptea, obişnuind să se culce încălţat. într-o dimineaţă, s-a întors la căminul studenţesc tuns la zero. pentru că mai dormea şi prin cişmigiu, faptul că se întorsese la ora aceea nu era o noutate, dar noua frizură atrăsese atenţia celorlalţi. în cele din urmă, roman a povestit că adormise pe o bancă în parc, într-o vreme în care homosexualii, deveniţi activi în zonă, erau ridicaţi de miliţie. găsindu-l pe bancă dormind, organul de ordine l-a întrebat dacă e activ sau pasiv. cum istrati nu ştia despre ce era vorba, s-a gândit că el, marele poet, nu putea sa fie pasiv şi a răspuns:
- sunt activ, bineînţeles!
auzind o asemenea grozăvie, miliţienii l-au dus la secţie, l-au bătut şi l-au lăsat fără pic de păr pe cap.'

nichita şi poetesele turmentate
'poeta florica mitroi, care provenea dintr-o familie bogată, obişnuia să spună despre nichita că este un impotent care a stricat limba română. poetesa cu pricina a apărut într-o seară sub balconul lui nichita stănescu, împreună cu o altă scriitoare fără importanţă. femeile se îmbătaseră şi îl bătuseră pe bărbatul anonimei. se spune că nichita a ieşit pe balcon şi le-a făcut semn să urce, pentru a nu-i deranja pe vecini. ajunse în faţa uşii bardului, doamnele au fost întâmpinate de nichita cu pantalonii în vine. cele două muze turmentate au luat-o la goană pe scări chirăind şi ţipând ca din gură de şarpe.

tot cu nichita...
prin 1979, viorel padina, poet de frunte al generaţiei ‘80 (scrisese, printre altele „poemul de oţel"), a publicat un interviu cu maestrul. răspunsurile lui nichita erau geniale. ulterior s-a aflat că atât întrebările, cât şi răspunsurile aparţineau lui padina, poetul necuvintelor nebinevoind să-i acorde acestuia interviul. deşi erau prieteni buni, nichita umbla turbat, atunci, să-l omoare cu bătaia pe padina.'

(va urma)

clasament cu femei pe cap de locuitor

locul 10
woods tiger (uşor negricios în zona ceea) - pe când era căsătorit, şi-a făcut treaba cu 120 de femei. acum tace şi face.

locul 9
curtis tony (mortăciune) - a făcut amor cu aproximativ 1.001 de duduiţe chipeşe. ultima a fost mai urâtă ca noaptea (în fotografie e penultima).

locul 8
stewart rod (scoţian)- a iubit aproape 1000 de blonde de când se știe până zilele trecute, când i-a mai trecut.

locul 7
wyman bill (fost basist la the rolling stones) - bătrânul bill povesteşte că în unele nopți (nu în toate), femeile stăteau la coadă la el la ușă. peste 1.000 dintre ele au reușit să intre. aproape pe rând.

locul 6
nicholson jack (mare crai) - deloc exigent, jack s-a culcat cu vreo 2.000 de dame, de multe ori şi cu mama și cu fiica.

locul 5
iglesias julio (latino-loverului) - cântărețul mărturiseşte cu bucurie că a cântat (duios) pe strunele sensibilicioase a peste 3.000 de femei.

locul 4
heffner hugh (pervers bătrân) - moşu nu mai ține minte câte fete a avut în pat, dar estimează cu exactitate numărul prezervativelor folosite. circa 2.000 - 5.000 de bucăţi.

locul 3
beatty warren (perforator) - îi minte pe colegii mai tineri de la hollywood (mulţi se uită în gura lui) că a avut câte o femeie în fiecare zi de celibat (35 de sezoane), fie ploaie fie vânt. pe la jumătatea sumei, adică pe la a 6387,5-a, era un pic cam vânăt(ă).

locul 2
chamberlain wilt (star nba) - a scris în autobiografia sa că a făcut sex cu peste 20.000 de femei. până la urmă a murit.

locul 1
castro fidel (comunist) - prin bunăvoinţa poporului dar cu propria pricepere, el lider maximo a iubit dame, vreme de 40 de ani (cam 35.000 de exemplare de soi, niciodată aceleași), câte două pe zi - una la prânz, alta la cină.

clişee (6) / robert duvall

aici

cu ochii-n 3,14zdă* (IV) / léolo,

léolo vine pe lume prin procedeul numit labă tristă. grăsana de maică-sa, soţia unui bulbucat nebun, mamă a două copile tulburate psihic şi a unui fiu fricos (mămăligarul va deveni culturist între timp), cade, într-o zi, peste o ladă cu tomate. una dintre roşii, impregnată cu spermatozoizii translucizi ai unui sicilian pofticios, îşi face loc în amplul lăcaş al doamnei.

astfel, peste 9 luni, în cea mai bizară familie de la periferia montrealului, apare bastardul léolo lauzon. de altfel, viitorul regizor al filmului cu acelaşi nume (jean-claude lauzon va muri 44 de ani mai târziu, într-un accident de avion, după realizarea acestui film - al doilea din cariera sa).

ajuns la vârsta la care orice băieţel sensibil simte nevoia unei crăpături calde şi primitoare, léolo, bântuit de fantezii diverse şi înamorat lulea de vecina sa bianca, îşi confecţionează (din ce găseşte şi el) o frumuseţe de... şi cade în păcat:

aici


@@@@@

* telenovelă foileton
cu ochii-n 3,14 zdă (I)
cu ochii-n 3,14zdă (II)
cu ochii-n 3,14zdă (III)

clişee (5) / matt damon

aici

(povestite) by tomşa / când scriitorii se iau la palme. şi dăi, şi luptă... (3) - nicolae manolescu

într-o seară, la cenaclul de luni (1977-1983), cunoscutul cenaclu literar al studenţilor bucureşteni iniţiat de radu călin cristea şi condus de nicolae manolescu, un tânăr poet necunoscut a citit câteva poezii. tânărul-speranţă a fost desfiinţat de băşcălioşii de serviciu. era trecut de miezul nopţii şi ne ridicasem să plecăm, când am auzit un glas răguşit, de om furios şi disperat:

- staţi aşa! eu am pus tot ce aveam mai drag în poemele alea şi voi v-aţi bătut joc de mine! aţi scuipat în sufletul meu! nu vă e ruşine, nenorociţilor?

şi dă-i, şi luptă! după ce a încetat, am încercat să părăsim încăperea, dar, "staţi aşa!", a urlat iar poetul şi a început din nou. am încercat de câteva ori să ne strecurăm afară, însă somaţiile poetului ne ţintuiau locului. într-un târziu, manolescu a spus îngrijorat:

- să vedeţi că ăsta pune bâta pe noi, dacă nu ieşim mai repede de aici!

(va urma)

clişee (4) / noomi rapace

cum ziceam,
'14 actors acting', o minunată + grandioasă idee a celor de la the new york times care au pus mână de la mână şi au adunat a few ladies & gentlemen minunaţi + grandioşi, vreo 14 bucăţi, natalie p, javier b, matt d, chloe m, noomi r, michael d etc cerându-le o nimica toată. adică să interpreteze, la alegere, pe muzica unuia (owen pallet), câte un... clişeu cinematografic.

episodul 4: noomi rapace
.

expresii / james dean, heath ledger, james franco

întotdeauna mi s-a părut că heath ledger şi james franco seamană, nu ca două picături de apă, ci doar ca doi fraţi buni; uneori chiar i-am confundat. apoi mi-am dat seama că, de fapt, james franco aduce mai mult cu james dean. prin urmare, între cei trei, deci şi între dean şi ledger, există similitudini. mai mult, ultimii doi au dispărut prematur din viaţă, în plină glorie (unul la 24, altul la 28 de ani) şi au devenit, peste noapte, un fel de icoane pentru cinefili


azi dimineata, mi-am reamintit - uitasem amanuntul - ca, in 2001, james franco a interpretat rolul lui james dean în filmul biografic cu acelaşi nume.
apropo, james franco va fi (alaturi de anne hathaway) prezentatorul galei de decernare a premiilor oscar din 2011 (27 februarie)
.

clişee (3) / michael douglas

aici

cine este harvey pekar?

'numele meu este harvey pekar. ăsta-i un nume neobişnuit: harvey pekar.

1960 a fost anul în care mi-am luat primul apartament şi prima carte de telefon. acum imaginaţi-vă surpriza pe care am avut-o când am observat că alături de mine, mai era un alt harvey pekar. ştiţi, eram trecut ca harvey l (lawrence) pekar. el era trecut ca harvey pekar. aşadar el era trecut fără nici un nume de mijloc.

apoi în anii 70... am observat că un al treilea harvey pekar era trecut în cartea de telefon.
asta m-a umplut de curiozitate. cum pot exista trei oameni cu acest nume neobişnuit pe lume şi mai ales într-un singur oraş?
într-o zi o persoană cu care lucrez şi-a exprimat părerea de rău pentru ceea ce părea a fi moartea tatălui meu. mi-a arătat un anunţ din ziar pentru un om pe nume harvey pekar. unul din fiii săi se numea harvey. aceştia erau ceilalţi harvey pekar. după şase luni, harvey pekar jr. a murit şi el.

deşi nu i-am întâlnit niciodată, eram foarte trist. cum erau?, mă gândeam. părea că vieţile noastre erau legate într-un mod foarte obscur. însă povestea nu se încheie acolo. doi ani mai târziu, un alt harvey pekar a apărut în cartea de telefon.

cine sunt aceşti oameni? de unde provin? cu ce se ocupă? ce este într-un nume? cine este harvey pekar?'
american splendor (2003, shari springer berman & robert pulcini)

p.s.
ieri, după ce am revăzut pt a 3-a sau a 4-a oară filmul cu paul giamatti, am aflat şi eu (cu întârziere) că harvey pekar, originalul, a decedat la mijlocul acestui an. avea 70 de ani.

clişee (2) / james franco

aici

suflete moarte. by tatulici

sinistrul tatulici se inspiră din gogol şi face pe cicikovul modern. am aflat, astăzi, că fenomenalul spălător de cadavre lucrează din greu (cică moca), de câţiva ani, la un proiect bulversant - nemuritorii (de data asta, sergiu n. apare, se pare, doar ca actor).

ca o hienă ce este, pavel ivanovici tatulici a investit în afacere (perfectă și vicleană) cam 50.000 de dolari, asigurându-şi 'testatmentele video' (atât de gustate de marele public lacrimogen) a vreo 80 de suflete aproape moarte - între timp jumătate dintre ele au dispărut dintre noi de-a binelea. necro-ideea, aceea de a filma interviuri cu personalităţi pe care le va difuza la tv (doar) după moartea respectivilor, a fost preluată de la defunctul max bănuș (că, uite, toţi ne ducem). care, max bănuș, se ocupa de un proiect asemănător în germania, la începutul anilor 90.

- p. obae: câte filme sunt?
- m. tatulici: deja sunt făcute 80 de intervuri.
- cum le-ați numi, necroloage?
- sunt interviuri despre viața și opera acestor oameni.
- cum îi alegeți?
- mă orientez după performanța lor, după ce au făcut.
- câți dintre cei 80 mai trăiesc?
- cred că, dintre ei, cam jumătate au dispărut.

- şi ce veți face cu filmele?
- îmi pun problema să le cedez televiziunii române sau academiei, după ce ies la pensie (ce curvă perversă!!, n.m.). oricum, în principiu, în condițiile actuale nu văd pe nimeni care să dea bani pentru aceste filme.
- cum îi convingeţi? le spuneți că îi filmați pentru posteritate?
- direct. pe șleau. fac acest film și nu îl difuzez până când dispăreți.
- v-a refuzat cineva?
- da, radu beligan.

clişee (1) / natalie portman

'14 actors acting', o minunată + grandioasă idee a celor de la the new york times care au pus mână de la mână şi au adunat a few ladies & gentlemen minunaţi + grandioşi, vreo 14 bucăţi, natalie p, javier b, matt d, chloe m, noomi r, michael d etc cerându-le o nimica toată. adică să interpreteze, la alegere, pe muzica unuia (owen pallet), câte un... clişeu cinematografic.

episodul 1. natalie portman

last tango / influenţa lui cortázar în cinema

pe lângă diverşi second-hand-sud-americani, autori a câtorva filme şi scurt metraje onorabile:
la ciffra impar (manuel antin, 1962), circe (manuel antin, 1964), intimidad de los parques (manuel antin, 1965), el perseguidor (osias wilenski, 1965), la fin du jeu (renaud walter, short, 1971), avtobus (vytautas palsis, short, 1994), diario para un cuento (jana pakova, 1998), furia (alexandre aja, 2000),
de la cortázar au furat (destul de subtil) şi tipi mai influenţi - antonioni, godard, coppola, de palma, clint eastwood sau bertolucci, oameni serioşi cu case mai mari.

las babas del diablo – blow up (michelangelo antonioni 1966), the conversation (francis ford coppola, 1974), blow out (brian de palma, 1981)
rayuela - celestial clockwork (tristán bauer, 1994)
the pursuer - round midnight (bertrand tavernier, 1986), bird (clint eastwood, 1988)
la autopista del sur - week end (jean-luc godard, 1967)
libro de manuel – last tango in paris (bernardo bertolucci, 1972)

‘the last erotic scene from 'last tango in paris' by bertolucci*, the one that's been talked about all over the world, is exactly the same as the last erotic scene in 'libro de manuel'. so much so that when people began to read it in buenos aires, since they don't pay attention to dates, they thought that i'd seen the movie and i'd used it. but of course the movie came out here one year after i had finished writing 'libro de manuel'. i don't even know bertolucci nor does he know me. but in any case, it's a curious symmetry that in a movie and a book where erotic language of a visual and a written nature is carried to its ultimate consequences, at the end there should be such an extraordinary coincidence.’
julio cortázar

* cu doi ani mai devreme (1970), chiar înainte de last tango in paris, bertolucci realiza the spider's stratagem, după povestirea lui jorge luis borges, the theme of the traitor and the hero.

*****
p..s.

'cel care nu citeşte cortázar e osândit la o boală gravă, invizibilă, care în timp va avea consecinţe îngrozitoare. e ca şi când respectivul n-ar fi încercat niciodată gustul piersicilor. cu timpul, va deveni din ce în ce mai trist, din ce în ce mai palid şi, probabil, îşi va pierde părul. n-am vrut ca aceste lucruri să mi se întâmple şi mie şi tocmai de aceea am devorat cu lăcomie toate scornelile, toate poveştile fabuloase, contradicţiile şi nălucirile marelui julio cortázar.'
pablo neruda

insuportabil, scârbos de-a dreptul / marin mălaicu-hondrari

mai bine de atât ar fi spus-o doar borges:

'limbajul şi stilul fac totul, sau fac diferenţa. în rest poveştile sunt aceleaşi de când lumea - poveşti despre iubire, moarte, trădare, destin (...)

ce să scrii când eşti fericit?! mi se pare monstruos să fii fericit şi să încerci să scrii. nu e destul că avem atât de puţine momente fericite şi, şi atunci, să ne gândim la scris? mi se pare insuportabil, scârbos de-a dreptul'
marin mălaicu-hondrari

plus
(asta n-ar mai fi spus-o borges):

'sunt fan înrăit manchester united. am învăţat foarte multe de la alex ferguson. e antrenor la united din 1986, deci de 24 de ani şi are câştigate 18 trofee. e fabulos cum se reinventează, cum ţine pasul. (...)

despre wong kar wai şi 'apropierea' a mai zis cineva, cinesseur, habar nu am cine e, ţine un blog. probabil că filmele mă inspiră, din moment ce sunt fascinat de-a dreptul de câteva - cum ar fi 'gerry' sau 'léolo'.'
marin mălaicu-hondrari

p.s.
deci trebuie să văd léolo (1992, jean-claude lauzon).

de la ruşi ('не жалею, не зову, не плачу') / stone ('nevermore')

l-am furat de la ruşi, n-am mai stat să caut altă variantă - limba lui cергей aлександрович eсенин (не жалею, не зову, не плачу) sau edgar allan poe (quoth the raven, 'nevermore' ), tot un drac pentru mine. oricum, părea ceva în neregulă cu filmul ăsta amerikanski ('stoun', cum l-au transcris moscoviţii), care, conform trailerului, trebuia să fie cu închisori, pârnăiaşi, cu robert de niro nestresa(n)t (adică mai puţin scălâmbăiat, mai puţin dus la psihiatru), cu edward norton as the be(a)st.

când colo, in primele 3 minute (cât am reuşit să văd până să-mi curb my enthusiasm), redate mai jos - perdele tarkovskiene fluturând, voce la tv curgând, albină bâzâind (prizonieră), păr uşor unduind (în vânt), linişte neliniştind, tăceri lungind (cadrul), priviri apăsând, fetiţă cuminte dormind, femeie uscăţivă intr-o rochiţă de vară întristând, bărbat tânăr si voinic privind (la televizor).

ea ii aduce bărbatului un pahar cu whisky (plin), ia fata în braţe şi o duce in camera de sus, o mângâie, îi şopteşte, bea o duşcă să prindă curaj, se intoarce si ii spune soţului, in ruseşte, sec

uită-te la mine. nu mai suport starea asta.
ce s-a întâmplat, iubito?
îmi ţii sufletul închis ca într-o închisoare. plec.

el, jack (sovieticul jack), fuge pe scări ca un (de)posedat, ea il strigă, el mai că azvârle copila (nevinovată, încă adormită) pe fereastră, ameninţă că o aruncă de nu se vede (dacă), albina bâzâie, privirile pârâie

jack?! jack?!
dacă mă părăseşti, o arunc. crezi că n-o voi face?
nu, te rog!
crezi că n-o voi face?
nu voi pleca! nu te voi părăsi.
imi pare rău! n-o să mai fac niciodată aşa ceva.

el o îmbratişează iar mai apoi sunt impreună, femeia şi bărbatul imbătrânind (frumos), iar muzica semănând cu cea din ostrovul lui pavel lungin şi derutând şi copila balansând (pe o anvelopă) şi vorbele slave rezonând (in mintea mea) si muzica muzicând (în fundal)

de nu mai ştii, frate, nici la ce film te uiţi cu toţi ruşii aştia pe capul tău (care de fapt nu sunt ruşi), cu ruşii ăştia care au luat toate filmele noi de pe net, care au luat si summitul cooperarii economice asia-pacific (apec) din 2012, si olimpiada de iarna din 2014, si cupa mondială de fotbal din 2018, şi gazele, si petrolul, si ceasurile cu cuc, si basarabia noastra (în 1812?), care au luat tot
de nu mai stii, frate, nici pe ce lume te afli (with such name as 'nevermore').

(vezi video)

femei si barbati

conversaţia / j. cortázar + c. nolan

am citit chestia asta cortázariana în urmă cu câteva memente şi, nolanian, mi-a.

'numai julio cortázar putea spune, deodata, in mijlocul unei conversatii obisnuite: "din nou am avut visul acela recurent". visul sau recurent era un oras. isi crease un oras pe care-l visa din cand in cand si in care, cu fiecare noua "editie", mai aparea cate o cafenea, o sala de cinematograf, o sala de expozitie, inca o camera in casa lui. "ce inseamna asta pentru tine?", l-am intrebat. "nu stiu si nu ma interseaza", mi-a raspuns si cu asta a inchis conversatia'

mario muchnik, ultima mea vară cu julio cortázar
.

cu ochii-n 3,14zdă (III) / la vida de los peces,

printre altele, unul dintre cele mai bune dialoguri copii-adulţi pe care le-am văzut.
în filmele româneşti bunăoară (nici măcar neocinemaul minimalism, nici măcar scenariile lui răzvan rădulescu nu pot depăşi handicapul; de fapt îmi amintesc un singur astfel de rol bine scris - cel al puştiului din marilena de la p7 al lui cristian nemescu), mă îngrozesc de fiecare dată scenele în care apar copii (alături de adulţi) şi sunt lăsaţi să vorbească/să pună întrebări savant-idioate & plastifiate.

'(...) ai fost prietenul din copilărie al lui taică-miu? da. ne-am cunoscut la grădiniţă. de cât timp nu v-aţi mai văzut? de când aveam 23 de ani. şi câţi ani ai acum? treiştrei. arăţi mai tânăr decât taică-miu. ai fumat marijuana? da. ai încercat mescalină? o dată. ai futut vreodată o femeie fără prezervativ? da. ai făcut test sida? o dată. de ce? pentru că, odată, m-am încurcat cu o tipă în cape town. ai pipăit vreodată ţâţe cu silicoane? da. şi cum sunt? ciudate. ai făcut vreodată sex anal cu vreo gagică? da. cum este? stai puţin, taică-tu chiar îţi permite să vorbeşti despre chestiile astea? bătrânul mi-a blocat internetul. mie îmi spune că am numai porno în cap, dar el se uită tot timpul la porno. i-am văzut site-urile pe care le urmăreşte. are dreptate, site-urile porno nu sunt pentru copii.


tu te uiţi la porno? uneori. uneori... adică uneori într-o zi, uneori într-o lună sau uneori tot timpul? uneori. o dată la două săptămâni. uneori în timp ce descarc programe sau orice altceva. ştiai că sperma face bine la ten? a fost dovedit ştiinţific de câţiva cercetători de prestigiu care studiau îmbătrânirea premnatură. la fel ca tine, au intrat şi ei pe site-urile porno şi au observat că multe dintre starurile porno nu au riduri. aşa s-au gândit că ar putea exista o legătură între spermă şi riduri. acum toate cremele scumpe de faţă conţin material seminal, însă ei nu recunosc, pentru că nimeni nu vrea să-şi ungă faţa cu spermă. spun asta în cazul în care ai o prietenă. ai o prietenă? nu. da. am avut una. ce s-a întâmplat? nu ştiu ce s-a întâmplat. super gol! golazo! ok. pleci? da. (...)'

la vida de los peces (fragment), scenariul: matías bize, julio rojas
.

'13' / dormitorul lui pantacruel

în noaptea de vineri spre sâmbătă, o noapte umedă şi rece ca o femeie inaccesibilă, într-un dormitor intim al mizerului cartier berceni, undeva la etajul 8, apartamentul 68, scara 2, în apropiere de sun plaza - a treia staţie cu troleibuzul 76 sau autobuzul 313 de la metrou - s-a petrecut o întâmplare cu totul şi cu totul intrată în comun. pantacruel, care era cât pe ce să rămână cu prejudeca & mistificarea că doar haneke îşi mai remakeşte propriile filme când îl apucă, a aruncat cât colo cartea pe care o citea (u. craiova tocmai pierduse un nou meci în campionat încurcându-i acestuia socotelile) şi a dat play unei drame dramatice cu pistoale multe şi gloanţe puţine. în fapt, un remake al georgianului géla babluani după un film al georgianului géla babluani.

aşadar tot un tânăr care, dintr-o nespusă întâmplare (de data asta undeva prin america), ajunge să fure identitatea unui mort şi care, urmând instrucţiuni, se trezeşte prins într-o lume ultraviolentă a interlopilor, unde bogaţii pariază/dispun de vieţile şi morţile celorlalţi, iar ruleta rusească este legea şi destinaţia şi începutul şi sfârşitul.

(trailerul aici)

în distribuţie numai demenţi:
de la mickey rourke şi jason statham şi 50 cent şi sam riley şi mai ales alexander skarsgård până la, bineînţeles, genialul michael shannon.

cu ochii-n 3,14zdă (II) / dragă miruna,

'la metrou, un tip care-mi ajungea pînă la umăr scria fix sub nasul meu un sms. ar fi trebuit să închid ochii ca să-i respect intimitatea, dar n-am putut. şi am citit aşa:

"să îţi fut, dragă miruna, cristosul morţilor mă-tii!".

un întreg roman rus într-un singur sms. respectele mele!'
(luiza v, dilemaveche.ro - 'cu ochii-n 3,14')

.

waiting for the BIUTIFUL night / 'la vida de los peces'. by cinesseur

în aşteptarea peliculei lui iñárritu, evenimentul cinefilic al anului, am citit cronica mişcătoare a lui cinesseur despre la vida de los peces, un film cum altu' nu-i. filmul poveştilor noastre de dragoste nespuse (nespuse pentru că nu pot fi spuse), filmul pe care, de când ne ştim, tot aşteptăm să-l vedem

'(...) asa cum si ei îsi deapănă - incoerent, poticnit - destrămarea spre care i-a împins decizia de a se despărti - temporar, credeau ei - în urmă cu opt ani. între timp, ea are doi copii si un sot fată de care nu mai simte nimic, iar el de prins un avion peste nici 12 ore, un avion spre viata croită în altă parte a lumii. prietenii, cei care l-au invitat la petrecerea asta de unde trebuie să plece, îl invidiază (e liber, are un job fain si, în comparatie cu ei, îmbătrâniti prematur, el nu-si arată vârsta), însă numai în pielea lui să nu fii! e sub acelasi acoperis cu femeia pe care o doreste dintotdeauna, ea e hotărâtă să se extragă din matrixul în care nu-si găseste locul, "atunci să mergem" îsi spun, drumul spre usă nu poate fi atât de lung...

la vida de los peces nu e un film pe care să-l îneci în adjective pompoase, asa cum au încercat unii. a face asta înseamnă a-l retrograda si cumva a-l insulta. bize spune o poveste. în care te poti regăsi sau nu. în care poti plonja sau nu. de-aici pleacă orice opinie. din această cauză nici nu l-as recomanda celor sub 18 ani. n-ar avea aparatul senzorial pentru a-l percepe/filtra. e nevoie de viată trăită si nu visată sau închipuită pentru a aprecia acest film. e nevoie de experiente sfâsietoare si de esecuri asemenea pentru a întelege că, vorba lui kafka, si atunci când câstigi, de fapt, pierzi. (...)'

p.s.
mister cinesseur mi l-a trimis acum vreo 10 zile (10 zile şi incă nu m-am atins de el?!). l-am pastrat pt acest week, caci la vida de los peces este filmul meu pt noaptea de mos nicolae.