last tango / influenţa lui cortázar în cinema

pe lângă diverşi second-hand-sud-americani, autori a câtorva filme şi scurt metraje onorabile:
la ciffra impar (manuel antin, 1962), circe (manuel antin, 1964), intimidad de los parques (manuel antin, 1965), el perseguidor (osias wilenski, 1965), la fin du jeu (renaud walter, short, 1971), avtobus (vytautas palsis, short, 1994), diario para un cuento (jana pakova, 1998), furia (alexandre aja, 2000),
de la cortázar au furat (destul de subtil) şi tipi mai influenţi - antonioni, godard, coppola, de palma, clint eastwood sau bertolucci, oameni serioşi cu case mai mari.

las babas del diablo – blow up (michelangelo antonioni 1966), the conversation (francis ford coppola, 1974), blow out (brian de palma, 1981)
rayuela - celestial clockwork (tristán bauer, 1994)
the pursuer - round midnight (bertrand tavernier, 1986), bird (clint eastwood, 1988)
la autopista del sur - week end (jean-luc godard, 1967)
libro de manuel – last tango in paris (bernardo bertolucci, 1972)

‘the last erotic scene from 'last tango in paris' by bertolucci*, the one that's been talked about all over the world, is exactly the same as the last erotic scene in 'libro de manuel'. so much so that when people began to read it in buenos aires, since they don't pay attention to dates, they thought that i'd seen the movie and i'd used it. but of course the movie came out here one year after i had finished writing 'libro de manuel'. i don't even know bertolucci nor does he know me. but in any case, it's a curious symmetry that in a movie and a book where erotic language of a visual and a written nature is carried to its ultimate consequences, at the end there should be such an extraordinary coincidence.’
julio cortázar

* cu doi ani mai devreme (1970), chiar înainte de last tango in paris, bertolucci realiza the spider's stratagem, după povestirea lui jorge luis borges, the theme of the traitor and the hero.

*****
p..s.

'cel care nu citeşte cortázar e osândit la o boală gravă, invizibilă, care în timp va avea consecinţe îngrozitoare. e ca şi când respectivul n-ar fi încercat niciodată gustul piersicilor. cu timpul, va deveni din ce în ce mai trist, din ce în ce mai palid şi, probabil, îşi va pierde părul. n-am vrut ca aceste lucruri să mi se întâmple şi mie şi tocmai de aceea am devorat cu lăcomie toate scornelile, toate poveştile fabuloase, contradicţiile şi nălucirile marelui julio cortázar.'
pablo neruda