no job, no money, no money, no pussy / cooper, goebbels, mailer, marilyn

pierdere de vreme sau navigare pe internet sau leneveală la cafeaua de dimineață sau frivolitate ieftină. de fapt e o banală călătorie în timp și spațiu. ar fi nedrept s-o numim 'odisee spațio-temporală', din moment ce e doar o 'promenadă planetar-temporară'.
de regulă, ne căim după, regretăm aceste interludii ludice pe care ni le permitem în loc să altceva.
din fericire, ne trece repede și, ziua următoare, o luăm din nou la pas prin desișul www.

*****

iată, bunăoară, pe unde am umblat eu, dimineață, în timp ce-mi savuram cafeaua. mai întâi am nimerit

- în 1973, undeva prin new york,
unde martin cooper, inventatorul telefonului mobil, efectua primul apel folosind un astfel de aparat - motorola. telefonul mobil cântărea vreo două kilograme, costa (la magazin) puțin peste 10.000 de dolari, avea forma unei duble-cărămizi futuriste, iar durata de viaţă a bateriei era de 20 de minute. cooper declara că ideea de a construi un telefon mobil i-a venit după ce a văzut o secvență din serialul star trek.

pe-un picior de click, pe-o gură de link, am alunecat în timp și-am ajuns iar în zilele noastre,

- la începutul lui 2011, în egipt,
unde am aflat ce legătură există între revoluția de pe nil, lipsa locurilor de muncă și vagin. pe scurt: 'it’s all about the economy stupid. most people in the middle east are under 30 – and jobless. no job means no money. no money means no marriage. no marriage means no pussy.'

fără să bag de seamă, m-am trezit

- în primăvara lui 1945, în germania nazistă,
în fața unei fotografii cu copiii lui goebbels, cinci fete și un băiat, îmbrăcați în alb. joseph goebbels, ministrul propagandei publice la acea vreme, devenea, pentru o zi (după sinuciderea führer-ului), cancelarul celui de-al treilea reich. în ultimele ore ale vieții, fostul șef al propagandei naziste i-a permis soției sale să îi omoare pe cei șase copii.

de aici, gândul mi-a zburat imediat la castelul din pădure și norman mailer și, dintr-un salt, mă aflam

- în februarie, 2007,
pe pagina online a revistei suplimentul de cultură, unde sunt anunțat că "a încetat din viață gheorghe crăciun" și găsesc fragmentul interviului cu norman mailer, care spune că:

'aș vrea să scriu și despre heinrich himmler, care este fascinant, singurul om din ierarhia nazistă care era genial. creierul lui hitler era gol și devine din ce în ce mai neinteresant pe măsură ce înaintează în vârstă. göring ar fi și el de interes, însă a ales sportul și aventura și vanitatea, e un personaj interesant, dar nu e profund. goebbels cred că era briliant și foarte concentrat, dar nu l-aș alege. dar himmler credea că va reuși să îmbunătățească civilizația. e un amestec de semi-geniu și nebun deplin și ar fi interesant să scriu un roman despre el. să vedem dacă pot și dacă mai am timp.'

mailer moare nouă luni mai târziu, în noiembrie 2007, iar eu mă întorc în martie 2011 și închid laptopul. nu însă pentru multă vreme.

p.s.
până să închid laptopul, am mai aflat (e inevitabil) că mailer, care locuia în acelaşi cartier cu marilyn monroe, nu a acceptat niciodată să o întâlnească pe divă, dar i-a dedicat o biografie, 'marilyn', în care afirma că aceasta a fost victima aparatelor de fotografiat şi de filmat.
se întâmpla în 1973, undeva prin new york.

curios, nu? m-am întors exact în anul și locul din care am pornit.

born to create drama (1)

(video)

din cauza limbii ruse care îl făcea uneori să crape de tristețe / alexandr sergheevici pușkin

am cumpărat-o în urmă cu vreo două luni, dacă nu chiar patru și un pic. şi cum, în ultima vreme, mă iau prea în serios cu diverse, nu reuşesc decât seara, înainte de culcare, să plonjez puţin câte puţin în apele ei tulburi de frumoase:

'prima dată când a văzut-o, alexandr pușkin și-a zis: "e femeia vieții mele!" natalia goncearova avea șaisprezece ani, iar el de două ori pe-atât. a luat-o imediat de nevastă. era cel mai mare poet de pe vremea lui.

a murit din pricina unui zvon care o acuza pe soția lui că îl înșela cu ofițerul francez d'anthes; din cauza unei scrisori mizerabile pe care pușkin i-o întorsese protectorului acestuia, baronul van heeckeren, din cauza duelului în care poetul și ofițerul s-au înfruntat pe 27 februarie 1837; din cauza acelei înserări în care nu se mai vedea decât la lumina zăpezii; din cauza morții lui lenski, pe care pușkin o înfățișase în duelul din evgheni onedin, chiar înainte de a se căsători; din cauza limbii ruse care îl făcea uneori să crape de tristețe, din cauza a mai știu eu ce

atunci când alexndr pușkin, rănit de moarte, căzu și, ridicându-se, cu fața pudrată de ger, așa cum un actor revine la aplauze, strigă: "bravo!", el se gândea râzând: "greșeală! era femeia morții mele!"'

michel schneider, 'morți imaginare'.

cu ochii-n 3,14zdă (XV)* / romantic porno. by florin piersic jr

dacă ar fi să-l credem pe cuvânt pe florinel - cum il alintă piersic ăl bătrân, ciocofleandura adică -, 'romantic porno', al doilea roman al său (după 'opere cumplite') este "cel mai bun lucru pe care actorul-regizor-scriitor l-a făcut în viaţă din punct de vedere profesional, dacă ar fi să le adune pe toate".
invitat și eu (nu ştiu pe ce criteriu; '3,14zdă?'), joia trecută, la lansare (mulțumesc 't.p.'), m-am ales cu un exemplar - cartea, vinul și muzica curgând, firesc, din partea casei (humanitas). l-am răsfoit, am citit câteva felii și am extras, în trecere, un pasaj:

'aude palid vocea care vorbeşte, nu mai înţelege sensul cuvintelor. îşi vede degetul mijlociu, intrat pe jumătate în sfincterul sophiei. privirea lui coboară către degetul real. vocea continuă să spună ceva, undeva, departe. îşi ridică mâna stângă spre faţă şi îşi pipăie buza de sus. îşi adulmecă degetul, intrat în adâncimile intime ale femeii de care s-a îndrăgostit brutal. degetul miroase a săpun lichid. şi a miere. şi a lapte. un amestec din toate astea. nările lui respiră degetul. încearcă să reconstituie o imagine încă nedescoperită de aproape. un sfincter roz.

cred că e roz.
stă cu telefonul la ureche şi cu degetul la nas. abia acum înţelege că e îndrăgostit cu adevărat. că n-are cum să scape şi că e prizonier. acum. când ochii minţii lui văd fundul cel închipuit al unei femei pe care a cunoscut-o acum trei ore. un fund pe care nici măcar n-a avut răgazul să-l admire. un fund perfect pentru că şi-l poate închipui în orice fel. în clipa asta are toată libertatea să-i facă un portret-robot acestui fund. să-l zugrăvească după pofta lui.

fundul sophiei devine o compilaţie de funduri fără defect. funduri văzute în reviste pentru bărbaţi. pe site-uri de pe internet. sau chiar în realitate. îşi întinde mâinile şi depărtează fesele sophiei în timp ce vocea de la telefon vorbeşte necontenit, cu încăpăţânarea unui alergător extenuat ce vede ca prin ceaţă linia sosirii. dar el n-o mai aude. stă cu ochii aţintiţi pe anusul imaginar al sophiei. un anus brăzdat de zece riduri fine, săpate în carnea cea intimă. e ca un soare mic, anusul ăsta. iar pielea roz se întunecă uşor în preajma lui. se apropie încet cu gura de soarele cel mic ascuns de fese şi (...)'

nu în ultimul rând trebuie precizat că titlul e pus la mișto, "suna prea mișto ca să-l schimbe, chiar dacă.". altfel, coperta e de doi lei (urăsc coperțile de doi lei!), hârtia, un pic mai fină decât șmirghelul, numărul de pagini corect (200 și un pic), iar conținutul destul de. în stilul fix-alert & experimental al proiectelor, care mai stridente, care mai coerente marca piersic junior.
cu alte cuvinte, romantic porno nu e nici farâmă de henry miller, nici grăunte de agopian sau bobiță de răzvan petrescu, ci doar o chestie ok, nervos-modernistă, probabil cel mai bun lucru pe care f.p. l-a făcut în viaţă din punct de vedere profesional (dacă ar fi să le adunăm pe toate)

*****

* telenovelă foileton
cu ochii-n 3,14 zdă (I) / o. nimigean
cu ochii-n 3,14zdă (II) / dragă miruna
cu ochii-n 3,14zdă (III) / la vida de los peces
cu ochii-n 3,14zdă (IV) / léolo
cu ochii-n 3,14zdă (V) / naked books
cu ochii-n 3,14zdă (VI) / vorbuliţe & jargoane
cu ochii-n 3,14zdă (VII) / bad sex award
cu ochii (si urechile)-n 3,14zdă (VIII) / movies
cu ochii (si urechile)-n 3,14zdă (IX) / expresii cu p
cu ochii-n 3,14zdă (X) / florilegiu onomastic
cu ochii-n 3,14zdă (XI) / by cinesseur
cu ochii-n 3,14-zdă (XII) / paz de la huerta (boardwalk empire)
cu ochii-n 3,14zdă (XIII) / niște râioși
cu ochii-n 3,14zdă (XIV) / în 3,14zda româniei contemporane

funcţionarul public şi scriitorul privat / by tomşa

întâmplarea mi-a fost relatată, zilele trecute, pe mail, de scriitorul serban tomşa. o redau în întregime, în cele ce urmează:

azi am fost să-mi ridic permisul, fiindcă a expirat suspendarea.
- dați-mi dovada, mi-a zis polițaiul de la ghișeu.
- dovada că am plătit amenda? poftiți!
- nu asta! dovada pe care ați primit-o ca să conduceți două săptămâni până la intrarea în vigoare a suspendării permisului.

- păi, ce faceți cu ea? că a expirat de o lună!
- nu facem nimic, dar așa e legea. ca să vă dăm permisul, ne dați dovada!
- şi dacă am pierdut-o sau am aruncat-o?
- dați anunț în monitorul oficial, veniți cu publicația la noi și vă spunem ce pași să faceți ca să vă recuperați permisul .

- sunteți sănătoși la cap?
- poftiiiiiim?
- înseamnă că am făcut degeaba o sută de kilometri, dacă nu am dovada?
- da. mai veniți o dată! cu dovada la dumneavoastră!

- pot trimite pe cineva în locul meu?
- de exemplu, pe cine ?
- pe primar, că suntem prieteni.
- da, dacă e vorba de primar, merge, dar să aibă buletinul dumneavoastră la dumnealui.

am ieșit înjurând din secția de poliție. era să mă lovească o mașină
- bă, tu ești chior? m-a apostrofat șoferul. abia ieșiși de la poliție și vrei să ajungi la spital?
așa că azi nu mi-am recuperat permisul.

cine l-a otrăvit pe cristi borcea? / nuvelă grafică

from the joshua tree / în așteptarea U2

dacă or mai veni,
în toamna asta ori niciodată.

(aici)

p.s.
o melodie pe care, atunci cînd am descoperit-o (pe o casetă audio raks, parcă), în urmă cu 19 ani (cum în urmă cu 19 ani?!?), am ascultat-o (și pe ea) de vreo 100 de ori la rând. evident, fără să-i înțeleg versurile.
obicei pe care l-am păstrat cu înverșunare și astăzi, când, deși engleza mea s-a mai îmbunătățit, nu încerc să traduc/înțeleg versurile muzicilor. din comoditate, din obișnuință, dintr-o misterioasă corolă de minuni a lumii? nu știu și nici nu are importanță.

despre sinucidere / de ce nu pleacă selecționerii româniei?

de ce, de fiecare dată, e nevoie de oprobiu public + pagini întregi de ofense + aluzii deocheate + etc + ș.a.m.d. pentru ca un selecționer fără valoare & viziune să arate puțină demnitate? adică să ne lase în durerea noastră, după ce compromite și distruge total o națională/națiune și așa mediocră prin definiție
am aflat răspunsul, după ce l-am auzit pe răzvan lucescu declarând că, deși avem 2 puncte (cu 6 mai puțin decât albania!!!), mai există șanse teoretice (mai mult absurd-patologice) de calificare.

deci
de ce nu demisionează niciodată toți acești iordănești, pițurci și lucești juniori?
tot nu v-ați dat seama?
pentru că, odată cu funcția, ei capată și o dubioasă mentalitate de muribunzi, de bolnavi incurabili.
la fel ca bătrânii aflați în agonie, la distanță de o clipire de tărâmul celălalt, selecționerii echipei naționale a româniei se agață cu disperare de viață.

și la urma urmei
cine naiba suntem noi să le cerem bieților selecționeri o sinucidere/eutanasie onorabilă?

niște hoți / niște proști

exact asta se întâmplă de vreo zece ani încoace. niște hoți (naționala netalentaților, reprezentativa mediocrilor, gașca lui sandu, lupescu și alți fitecine) ne fură bucuria de a vedea românia - în defintiv țara cu care ne-am născut pe cap - la o competiție majoră. iar noi, niște fraieri și zevzeci, ne lăsăm duși de nas.

așa stau lucrurile în teorie, când, de obicei, hoțul se întâlnește chiar cu prostul. și tot în teorie se mai spune că niciodată nu trebuie subestimată puterea și răzbunarea prostimii.

p.s.
și parcă, totuși, am mai fost prin 2008 pe la un campionat european. da, îmi amintesc. am făcut antijoc, am stat cu fundul în poartă și am așteptat ca proștii rezultate favorabile în duelurile contracandidatelor.

scor concret / bosnia - românia

de doi bani speranta, de trei bani tutun. in rest, răbdare.
că doar mai sunt o sumedenie de turnee finale secolul ăsta.

cu ochii-n 3,14zdă (XIV)* / în 3,14zda româniei contemporane

din ciclul românie, românie, cât de dragă-mi eşti tu mie (video)

* telenovelă foileton
cu ochii-n 3,14 zdă (I) / o. nimigean
cu ochii-n 3,14zdă (II) / dragă miruna
cu ochii-n 3,14zdă (III) / la vida de los peces
cu ochii-n 3,14zdă (IV) / léolo
cu ochii-n 3,14zdă (V) / naked books
cu ochii-n 3,14zdă (VI) / vorbuliţe & jargoane
cu ochii-n 3,14zdă (VII) / bad sex award
cu ochii (si urechile)-n 3,14zdă (VIII) / movies
cu ochii (si urechile)-n 3,14zdă (IX) / expresii cu p
cu ochii-n 3,14zdă (X) / florilegiu onomastic
cu ochii-n 3,14zdă (XI) / by cinesseur
cu ochii-n 3,14-zdă (XII) / paz de la huerta (boardwalk empire)
cu ochii-n 3,14zdă (XIII) / niște râioși

robotzi, ep.9

(vezi aici)

biutifulaurora / by pantacruel

dame elizabeth (rosemond) taylor / 27 feb 1932 - 23 mar 2011

da.
şi chiar aseară admiram o fotografie din tinereţile ei. fără să mă gândesc deloc că.


warner cinemas on cranbourn street in london / january 3, 1957,
the day of the giant premiere (taylor, hudson, dean)

învățăturile lui grigore cartianu către fiii săi din trust / studiu de caz

după un cosașu mărunt și un borges pitic nu mergea decât un vizionar colosal. l-am numit pe cartianu grigore, de la adevărul holding, care a descoperit (și el) iPad-ul în urmă cu vreo trei săptămâni. autorul best seler-urilor naționale despre sfârșitul ceaușeștilor (încropite chinuit şi magic-realist prin copy/paste din articole mai vechi ale subordonaților) le-a trimis angajaților din trust o scrisorică pe cât de comică, pe atât de amară.

' (...) Am o veste pe cât de proastă, pe atât de bună: a deveni reporteri multimedia nu este o opţiune, ci o obligaţie. Şi o mare oportunitate.
Studiu de caz: mergi prin oraş şi vezi cum este tâlhărită o bătrână. Nu discut aici despre atitudinea civică (felicitări celor ce sar în ajutorul bătrânei!), ci doar despre atitudinea jurnalistică. Aşadar, cum procedezi?
1. Faci poze (cu aparatul foto, cu telefonul, cu ce ai la îndemână).
2. Filmezi (se poate şi cu telefonul).
3. Aduni informaţii despre bătrână, despre tâlhari etc.

Apoi, înarmat cu tot arsenalul (informaţii, foto, video), transmiţi totul unui om de la redacţie (de preferat, editorul tău), care, prin intermediul Newsroom-ului, diseminează „marfa” pe toate site-urile interesate, o livrează către Adevărul TV, o pregăteşte pentru toate printurile doritoare.
Ex.: nu vom mai accepta interviuri importante făcute doar pentru print! Când dialogăm cu un personaj important, îl înregistrăm, îl pozăm, dar îl şi filmăm!
Fiţi deschişi către orice entitate media din Adevărul Holding, colaboraţi profesionist şi fără nazuri inutile. (...)

Jurnalismul nu mai seamănă cu cel pe care l-aţi practicat, unii dintre voi, în anii ’90, când aveai timp să te documentezi, să scrii în tihnă şi să mai bei şi-o bere înainte de a preda articolul. Cine nu va înţelege aceste schimbări are toate şansele să se apropie de finalul carierei de ziarist. Este ceea ce nu doresc vreunui gazetar de la „Adevărul”, dar asta depinde doar de voi!
Succes!
Grigore Cartianu'

deci
eu unul am murit de râs. dar nu de tot.

*****

cei care nu știu încă cine/cum/ce e (cu) cartianu, vor afla după
următorul și concludentul video-hi(n)t

strania ironie a faptelor / context

una dintre cele mai faimoase și tocite de frumusețe și agreabile și erudit-înduioșătoare vorbe de duh de când veacul este cea a lui borges conform căreia - 'eu (adică cei mai mulți dintre noi) mi-am imaginat în­to­tdeauna paradisul sub forma unei biblioteci'.

interesant ar fi de recitit contextul-mamă (o conferinţă susținută de scriitorul argentinian în 1977) din care fraza-fiică, devenită ultra-aforism, a fost de(s)prinsă spre încântarea literaţilor pătrunşi de fior estetic:

"...deci, am primit numirea de director al bibliotecii naţionale la sfîrşitul anului 1955. mi-am luat funcţia în primire, am întrebat despre numărul volumelor, mi s-a spus că erau în jurul a un milion. în realitate, am constatat că erau nouă sute de mii. atunci am început să înţeleg strania ironie a faptelor. eu mi-am imaginat în­to­tdeauna paradisul sub forma unei biblioteci. alte persoane consideră că ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat; eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă: şi aici mă aflam eu. eram, într-un fel, centrul celor nouă sute de mii de cărţi în numeroase limbi şi în acelaşi timp mi-am dat seama că abia puteam să descifrez coperţile şi structura cărţilor. atunci am scris o poezie intitulată «poemul darurilor» despre această ironie a Domnului care mi-a dat cărţile şi orbirea."

e mult prea frumoasă ca să

ca să n-o pun (un pic) și aici, la mine-n casă.

'un copilaş italian, în vîrstă de patru anişori, mergea prin sătucul lui, să se joace, să se plimbe, să-şi vadă şi el de-ale lui, ca orice om la patru ani. deodată, el văzu o groapă şi în acea groapă, el descoperi un sac, deschise sacul şi ce văzu el înăuntrul lui? înăuntrul lui erau o mulţime de lemnişoare albe. peste o sută. chiar două sute, nu contează, căci copilul nu le numără.
dar el ce făcu?
el luă sacul, îl deşertă şi cu lemnişoarele acelea frumoase, albe ca sfintele lumînări, deloc ciudate, el începu să construiască.
ce?
ce să construiască un copilaş italian, cu atîta material căzut din cer? ceea ce ar fi construit orice copilaş din lume. o căsuţă. o căsuţă de păpuşi.
de ce de păpuşi?
aşa a vrut el. și pentru că avea atît de multe beţişoare, el construi chiar două căsuţe de păpuşi. asta a fost în mintea lui. după ce înălţă pălătuţele sale, el alergă, ca orice constructor, ca orice arhitect, ca orice ioanide, ca orice corbusier, să le arate oamenilor ceva mai înalţi decît el. o chemă pe doica sa care, văzînd minunatele locuinţe pentru păpuşi, era să leşine, i se făcu rău, dar mai avu puterea să cheme poliţia.
veni poliţia şi ce să vezi?
şi poliţiei i se făcu rău, dar nu leşină (căci rareori poliţia leşină...). poliţia îngălbeni (trebuie să fi fost grozav să vezi o poliţie dîrdîind şi îngălbenind) şi chemă geniile, nu geniile din poveşti, ci geniile geniştilor, ale celor care se ocupă cu deminarea şi dezamorsarea bombelor şi a dinamitelor. fiindcă cele două căsuţe de păpuşi erau construite din 220 – numărate! – batoane de dinamită.
ce-a fost în mintea copilaşului?
ne putem întreba cu toţii, fără să greşim. spiritele cele mai lucide şi mai realiste vor răspunde calm: nimic, în mintea copilaşului nu a fost nimic. dar eu, fără să fiu poet sau nerealist, voi spune cu toată liniştea că în mintea copilaşului a fost totul. absolut totul, inclusiv ceva din lumea de azi.'
by cosașu

let england shake / pj harvey

(pj harvey - on battleship hill / let england shake)

un nou album (al 8-lea) bântuitor & grav & profund marca pj harvey, 'let england shake', pe care, orice/oricum ai face, nu poti să-l asculti decât o singură dată. și nici doar de două sau șapte ori la rând.

pj harvey, 41 de ani, s-a documentat despre războaie mai bine de doi ani si jumătate pentru a scrie versurile minunatului 'let england shake'. abia după aceea s-a apucat de partea muzicală. noul album, în care se regăsesc influențe din t.s. elliot, harold pinter, doors, pogues sau velvet underground, a fost înregistrat într-o biserică din dorset (sudul angliei), orașul natal al artistei.

cine l-a ucis pe cristi borcea? / nuvelă grafică

cu mercurul, cu mâncarea otrăvită, cu tratamentul și lamentările, cu patosul, cu trabucurile, cu vrăjitoarele și dezlegarea de farmece, cu vasile turcu bătând toba, cu giovani scuipându-se și aruncându-și scaune în cap, cu amicul gigi ironizându-se, cu procurorul dinu și buteliile, cu liga campionilor și pumnul de calmante, cu sângele schimbat la clinicile private din america lui elvis, cu crezul lui original - 'cred, cred intr-unul Dumnezeu, Tatăl auto-stivuitorul, făcătorul cerului și al pământului' - și cu toate cele(lalte).

cam despre asta va fi vorba în cel de-al 6-lea episod al nuvelelor grafice din prosport.


până atunci,
doua secvențe scurte din episodul 5
(care va apărea lunea aceasta),
intitulat:
ME.ME + P.I.Ț.I. = ROBOTZI

(secvenţă 1 - ME.ME + P.I.Ț.I. = ROBOTZI)

(secvenţă 2 - ME.ME + P.I.Ț.I. = ROBOTZI)

moartea unui cocalar nevinovat / robotzi (ep. 8)

(video aici)

deci le ador!

un comentator absolut fabulos / canibalul elocika de la tvr

comentatorul fabaulos este fiul celebrei mame lucia hossu-longin. pasionat de sport, bere, coastere (cartonașe pt pahare pline), halbe goale și tirbușoane, emil hossu-longin de la tvr și-a deschis (împreună cu fratele tudor) un bar, 'sport spirit', în urmă cu mai bine de 10 ani. în buricul bucureștiului. dar asta nu-i treaba mea.

altfel băiat de treabă (vervos și tobă de futbol), canibalul emil-hossu-longin-elocika te face să le porți pică babelor surde. și sinistraților. căci

golurile, și ce goluri!, sunt absolut fabuloase, jucătorii sunt absolut superjucători, pasele sunt absolut uluitoare, ocaziile sunt absolut uriașe, driblingurile, ce de driblinguri!, sunt absolut senzaționale, șuturile sunt absolut incredibile, tandemurile sunt absolut excepționale, reprizele sunt absolut impecabile, combinatiile, vai, combinațiile!, sunt absolut ucigatoare.
firește, comentariul nu poate fi decât absolut absolut. ca să nu zic imperial absolut .

mărturisire / declaraţie

subsemnatul pantacruel, domiciliat în lumea fotografiilor mişcătoare, pe vivir para contarla, la adresa www.pantacruel.blogspot.com, pe propria răspundere şi sub sancţiunea oprobriului public declar că: am avut o crâncenă prejudecată asupra capodoperei aurora (selecţionat vara trecută la cannes) şi i-am nedreptăţit

pe regizorul cristi puiu
(un film de 180 de minute în care, practic, nu se întâmplă (mai) nimic. un moft (poem-vizionar) la care artistul a lucrat ca un posedat 5 ani de zile. de ce ar trebui să îmi pierd vremea? cine naiba se crede puiu ăsta?)

şi pe criticul andrei gorzo
“(...) o dată, de două ori, de trei ori în acest film, el arată ce poate face, minute în şir, într-un apartament de două, trei sau mai multe camere, cu trei, patru sau mai mulţi actori care intră şi ies din cadru, se opresc pentru cîteva secunde, eventual înrămaţi în cadre de uşi şi culoare de trecere, se acoperă şi se revelează unii pe alţii, întreprind acţiuni importante în planul îndepărtat al imaginii şi acţiuni-pretext în planul apropiat (sau invers), şi cu o cameră de filmare care cînd stă pe loc, cînd urmăreşte pe unul sau altul. asta înseamnă regie de film.”

(d)in care, tocmai din acest motiv, n-am mai crezut (nici o iotă) o bună bucată de timp.

mă oblig ca de azi înainte să nu-mi mai dau cu părerea (neavenită şi diletantă, de altminteri) despre concepţia artistică a celor doi creatori de frumos, numiţi mai sus puiu şi gorzo, până la data apariţiei produsului finit pe marile ecrane şi, mai ales, până la efectuarea autorizată a cercetărilor amănunţite, personale şi responsabile, în cadrul lucrărilor dumnealor (meritorii).

declaraţia pe care o semnez în nume propriu este dată în faţa bloggerilor cu vechi state de serviciu, dar şi a bloggerilor fără serviciu (temporar).

semnatura: pantacruel

data: 15.03.20011

aquatic dance / inspiratie

(ascultă aici)

n-am să scriu nici despre aurora (lui c. puiu), pe care l-am văzut joi seară, la bucurești, nici despre casa bernardei alba (lui s. militaru), pe care l-am văzut sâmbătă, prin amabilitatea maestrului verbiaj, la petroșani, nici despre hotelul bolșevic și casa bobârca, restaurantul unui interlop din petroșani, de sâmbătă-duminică, nici despre drumul fără suflare petroșani - cluj - bucurești de duminică și nici despre replicile trăsnite/trăznite ale robotzilor ME.ME și P.I.Ț.I, la care am meșterit toată ziua de luni (adică de azi).
nu acum.

acum doar ascult oceanic, un album mai vechi vanghelisian, care mi-a. din întuneric, în timp ce mă gândeam la.

a fost odată (ca niciodată) în america de sud / nuvelă grafică. by pantacruel

RObotzi (ep.7) / tratament

(continuarea, ep. 8, joi, 17 martie)

p.s.
pe scurt,
«RObotzi» prezintă povestea lui MO, robotul cu burtă, ruginit din cauza băuturii, și F.O.C.A (fabricat original cu aluminiu), un robot colector. după o scurtă perioadă de glorie, MO și F.O.C.A. sunt uitați într-un depozit inr (institutul național de robotică), unde nu le rămâne altceva de făcut decât să trăncănească. cu accent moldo și poante demi-seci.

aurora / "numai că eu am un destin de femeie bătută (...)"

a.m. onisei
- despărţirea de răzvan rădulescu a fost dureroasă, mărturiseai. retrospectiv, a fost şi sănătoasă?

cristi puiu

- este sănătoasă: dacă s-a produs, înseamnă că aşa trebuia. şi ar fi trebuit să se întâmple imediat după „marfa şi banii“. numai că eu am un destin de femeie bătută, trebuie să-mi mai dai nişte pumni în gură ca să înţeleg că divorţul este singura soluţie. când nu doar lucrezi cu celălalt, ci eşti şi prieten, lucrurile se complică, iar căderea este mai dureroasă. ştii cum e, cei prinşi în relaţie se modelează reciproc. de asta mă şi bucur că am găsit chestia asta la ­göteborg. (prinde între degete o insignă rotundă, de la reverul sacoului, şi citeşte:) „ginger rogers did everything fred astaire did, only backwards and in high heels“. m-a frapat preocuparea celor din jur legată de cine era, de fapt, creierul, adevăratul creator dintre noi doi. şi m-a întristat lipsa lui de reacţie la minciună şi uşurinţa cu care a acceptat eticheta de „eminenţă cenuşie“ a noului val. (...)'

(interviul integral aici)

p.s.
aurora (2010) / regia, scenariul, rolul principal şi cine ştie ce alte chestii - cristi puiu / 181 de minute în care nu se întâmplă mai nimic / de mâine în cinematografe / am o prejudecată şi un presentiment vizavi de / îl vom vedea şi vom trăi

the remains of the day / în ordine alfabetică

în momentul ăsta, miercuri-spre-joi-optimi-către-sferturile-champions-league,
au mai rămas vreo 18 + 1 jucători de geniu în competiție. aceștia sunt, în ordine alfabetică:

1. bale g
2. benzema k
3. drogba d
4. eto'o s
5. giggs r
6. gourcuff y
7. iniesta a
8. ibrahimovic z
9. lampard f
10. messi l (video)
11. pato a
12. pirlo a
13. raul g-b
14. ribery f
15. robben a
16. ronaldo c
17. rooney w
18. sneijder w
19. xavi h

marilyn monroe / poza ei preferată (cu ea însăși)

taken by cecil beaton at the ambassador hotel,
new york city, 1956
.

marele maestru al combinațiilor / nuvelă grafică, by pantacruel

În timp ce colegii lor se aflau sub păturică, în cantonament, Briliantul și Prințișorul luau pulsul orașului, înaintea meciului cu Serbia de la Belgrad. Cum era de așteptat, românii o iau rău pe coajă, pierd calificarea, iar Mutu primește din partea selecționerului o scutire de la națională, cam de un an și jumătate. Ca să-i rămână și jucătorului timp pentru distracții și niscaiva afaceri personale cu prietenii interlopi din țară și străinătate. Surprizele se țin lanț pentru suporterii tricolorilor, căci după meciul din Bosnia, naționala își va recâștiga goleadorul, dar își va pierde selecționerul, momit cu o ofertă de nerefuzat din campionatul Turciei.

(aici)

will eisner, părintele nuvelelor grafice / kyle, eisner, miller, moore, spiegelman, updike

termenul de nuvelă/roman grafic a fost folosit pentru prima dată de richard kyle, în 1964, pentru a deosebi lucrările europene de cele cu subiecte juvenile specifice benzilor desenate din statele unite. în principiu, romanele grafice nu au serialitatea specifică benzilor desenate, în sensul că, spre deosebire de ultimele, au parte o introducere, conținut și sfârșit.

în 1978, will eisner (6 martie 1917 - 3 ianuarie 2005) a popularizat noua denumire – nuvelă grafică, utilizând-o pe coperta unei ediții din ‘a contract with god’. a fost genul de carte la care aproape nimeni nu se aștepta.

succesul comercial al ‘a contract with god’ i-a determinat pe cei de la dc comics să publice, la rândul lor, benzi desenate în format de carte. câteva dintre aceste colecții - ‘batman: the dark knight returns’ de frank miller, ‘watchmen’ de alan moore și dave gibbons, ‘v for vendetta’ de alan moore și david lloyd sau ‘maus’-ul lui art spiegelman - au ajutat la stabilirea termenului și conceptului de roman grafic pe piață.
cele patru lucrări, deși extrem de criticate de presă, au stabilit faptul că benzile desenate nu sunt un produs dedicat exclusiv copiilor.

în 1969, john updike a susținut ideea că orice artist talentat ar putea/ar trebui să creeze o capodoperă în acest mediu de exprimare.

câte o pungă de căciulă

nu țineam să mă dau mare, dar nu mă pot abține.
așadar, m-am obișnuit să consum o pungă de pufuleți, dacă nu chiar două sau trei(!) pe săptămână - gustoși, ieftini și merg bine cu bere.
în fine, citeam acum, în z.f.,
că 'în românia, piata pufuletilor este estimată la peste 20 milioane de pungi pe lună (o afacere de 10 milioane de lei = 2,3 milioane euro).'

cifra de afaceri, ca cifra de afaceri. pe mine mă doare sufletul când mă gândesc la numărul pungilor. căci dacă, lunar, se aruncă pe piață doar 20 de milioane de pungi, adică fix una de căciulă pentru fiecare român, iar eu, pofticiosul, mănânc una, două sau trei pungi pe săptămână, adică 4 - 12 pungi pe lună, mai mult ca sigur câțiva concetățeni rămân fără pufuleți. mama mă-sii de viață!

cu ochii-n 3,14zdă (XIV*) / blue water / d.

(ca să mai uit de mizeria asta de echipă si, mai ales, de antrenorul ei paranoid și parkinsonoid de doi bani (suma pe care, de altfel, o merită ca salariu) și de care nu mai scăpăm în veci, si de baba de vlad munteanu (readus la echipă pentru reconstrucție...) și de stadionul ăla horror și de mafioții ăia de film noir, de la oficială, și deja mă doare mintea cum de mai pot să mă uit la meciurile echipei despre care zic aici si căreia nu vreau să-i mai pronunț numele trei zile și trei nopți la rând.)

campanie J.O. 2012, londra

* telenovelă foileton
cu ochii-n 3,14 zdă (I) / o. nimigean
cu ochii-n 3,14zdă (II) / dragă miruna
cu ochii-n 3,14zdă (III) / la vida de los peces
cu ochii-n 3,14zdă (IV) / léolo
cu ochii-n 3,14zdă (V) / naked books
cu ochii-n 3,14zdă (VI) / vorbuliţe & jargoane
cu ochii-n 3,14zdă (VII) / bad sex award
cu ochii (si urechile)-n 3,14zdă (VIII) / movies
cu ochii (si urechile)-n 3,14zdă (IX) / expresii cu p
cu ochii-n 3,14zdă (X)/ florilegiu onomastic
cu ochii-n 3,14zdă (XI) / by cinesseur
cu ochii-n 3,14-zdă (XII) / paz de la huerta (boardwalk empire)
cu ochii-n 3,14zdă (XIII) / niște râioși

borussia dortmund & einstein

pur și simplu o echipă, liderul incontestabil și aproape campioana germaniei.
(iar dacă ar mai fi trăit și acum, einstein ar fi mers la meciurile din deplasare, sezonu' ăsta, cu puștii din dortmund)

(aici)

clasament bundesliga:
1 borussia dortmund 58 p.
2 bayer leverkusen 46 p.
3 hannover 44 p.
4 bayern münchen 42 p.

cu ochii-n 3,14zdă (XIII*) / niște râioși

o echipă de cercetători ruşi a descoperit, în apropierea mării baltice,
cea mai veche dovadă palpabilă a unui act sexual. dovada, ascunsă într-un chihlimbar vechi de 40 milioane ani, îi are în centrul atenției noastre pe doi bieți acarieni (artropode înrudite cu râia) și cam ambetați, angajați pe de-a-ntregul într-o toridă partidă de.


ar trebui menționat că, în cazul speciei de râie glaesacarus rhombeus, care trăia acum aproximativ 40 milioane ani, femelele (cam depravate) dezvoltaseră un fel de organe copulatoare tubulare asemănătoare unor penisuri false - chestiune observată tot de către cercetătorii ruşi -, cu care veneau/săreau în ajutorul masculilor.

hagi vs galata

erau vremuri când bașkanii și suporterii galatei doar visau la gică hagi.
e drept, la vizionarul de geniu din teren, nu la pedagogul posac în trening și căciulă.

(foto: steaua - galatasaray 4-0, 09.04.1989)

'karate kid in costume' / 'my fair lady pe invers' / the king's speech

frumoasă, elegantă și (destul de) cumpătată demonstrația ancăi grădinariu - comparativ cu didacticismul tot mai exuberant al dilematicului andrei gorzo.

la fel ca gorzo, grădinariu este de părere că, și de această dată, filmul mai bun - the social network, produsul finit dintr-o clasă/rasă superioară, "care o apucă pe cărări puţin bătute şi îţi deschid mintea", a fost nedreptățit în favoarea celui mai slab - the king's speech, filmul "mai comod, respectabil şi previzibil, capabil să livreze o doză sănătoasă de escapism, dar mai ales încrederea în natura umană".

'o poveste veche de când hollywoodul: un outsider e confruntat, fără voia lui, cu o situaţie dificilă şi e nevoit să-şi depăşească un handicap cu ajutorul unui maestru cu metode neortodoxe, care-i devine şi bun prieten. e o formulă atât de uzată, încât unii criticii au spus că nu e decât un „karate kid" în „costume". momentul culminat, căruia ţi-e greu să-i rezişti, e cel în care elevul trebuie să demonstreze tot ce a învăţat într-o ocazie publică, să-şi învingă limitările sau să-şi piardă prestigiul. secvenţele cu firth şi rush, regele bâlbâit şi australianul relaxat şi dintr-o bucată, nu puteau fi mai abil scrise şi mai inspirat interpretate. închipuie un soi de „my fair lady" pe invers, sunt amuzante, emoţionante şi obraznice.'

(aproape) toate oscarurile din lume

(aici)

dacă e marți, e wim wenders / poeme cinematografice

se-ntâmplă chestii care nu pot fi ratate.

începând de astăzi, în prima marţi a fiecărei luni, la ncrr (noul cinematograf al regizorului român), goethe-institut prezintă creaţia cinematografică a lui wim wenders.

la fiecare proiecţie va fi invitată o personalitate din lumea filmului românesc sau german (regizori, critici, etc.) pentru o scurtă introducere şi o discuţie finală asupra filmului. seria se va deschide cu himmel über berlin (cerul deasupra berlinului, 1987), iar primul invitat va fi criticul andrei gorzo.

„am filmat cerul deasupra berlinului în maniera în care ai scrie un poem, fără scenariu, filmînd scenă după scenă ca şi cum ai pune versurile pe hîrtie“
wim wenders

p.s.
celelalte filme incluse în retrospectivă:

- alice in den stadten
- im lauf der zeit
- der amerikanische freund
- der stand der dinge
- paris – texas
- lisbon story
- die gebruder sklandanowsky
- don't come knocking
- tokyo-ga