mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci'. interesant ar fi de recitit contextul-mamă (o conferinţă susținută de scriitorul argentinian în 1977) din care fraza-fiică, devenită ultra-aforism, a fost de(s)prinsă spre încântarea literaţilor pătrunşi de fior estetic:
"...deci, am primit numirea de director al bibliotecii naţionale la sfîrşitul anului 1955. mi-am luat funcţia în primire, am întrebat despre numărul volumelor, mi s-a spus că erau în jurul a un milion. în realitate, am constatat că erau nouă sute de mii. atunci am început să înţeleg strania ironie a faptelor. eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci. alte persoane consideră că ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat; eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă: şi aici mă aflam eu. eram, într-un fel, centrul celor nouă sute de mii de cărţi în numeroase limbi şi în acelaşi timp mi-am dat seama că abia puteam să descifrez coperţile şi structura cărţilor. atunci am scris o poezie intitulată «poemul darurilor» despre această ironie a Domnului care mi-a dat cărţile şi orbirea."
2 comentarii:
Borges un mare scriitor, cu cât ştim mai mult despre el, cu atât ne pare rău mai mult că-l citim, în final ne rămâne ceea ce poate nici un scriitor nu a reuşit, "mitul Borges", aici poate merită postum şi nu se poate, un Nobel!
P.S.
Revin mâine cu "povestea despre copil", nu am uitat, am atât de copiat şi nu am dactilografă :)
p.s.
exact ca borges, fir-ar sa fie ;)
Trimiteți un comentariu