boy happy

regret, dar nu pot fi altfel.

mi-am zis, pantacruele, gata, iti tragi blog...
(ca tot e la moda, iar snobismul daca nu doare este la fel de suportabil, de neaos, ca un gratarel banal la iarba verde. sau, de ce nu, ca un revelion... sublim la 5 stele - pe la bulgaroi ori in 'parisul vesel', numai la tudor gheorghe acasa si la neamul lui cel romanesc nu )
... te faci baiat de comitet, socializezi si tu cu oamenii. ca zici c-a dat strechea-n tine.
toata ziluica, catu-i de ingusta, tu numai cu cu cartea-n mana si cu ochii bulbucati dupa filme. ca un nesatul ce sunt.
nu tu o rugaciune
(si te mai dai rotund ca simpatizezi cu tarkovski si dostoievski),
nu tu o fapta buna, nu tu o initiativa sanatoasa macar acolo la voi pe blog.
nimic.

asta sunt, nu ma mai pot eradica. nici tiptil, nici cu vorba buna.
mi-am imaginat, mai ceva ca john lennon, ca voi aborda teme actuale, 'telectuale, subiecte grave si grase, oltence fierbinti si dantele fine.
da' de unde? eu si actualitatea... baba si mitraliera.

asa ca ma dedau, din nou, la lucrurile simple, celea care ma emotioneaza si ma aprind, celea care ma apasa, sometime, monstruos.

ma intorc, asadar,
la desfatarile gradinilor mele rubiconde de trandafiri galbeni, margelate cu roua calda a diminetilor pastelate de altadata,
la piesele lui elvis soptite fetelor fericite din las vegas,
convins fiind, desigur, ca cineva acolo sus ma iubeste.
si ca fram, ursul din povestea de demult, va reveni. impreuna cu baiatul (luke skywalker), cu piedone si john wayne intr-o diligenta prafuita.
doar ca sa ma-napoieze pret de cateva clipite lumilor mele dragi demult apuse.


inca de duminica seara stiam ce film va rula in noua saptamana la cinematograful de la parterul blocului. pe la ora 18.00, un nene inlocuia panoul cu titlul noii pelicule.
emotia ma furnica cu ore bune inainte de aflarea sentintei - comedie sau cu batai?
e... ELVIS!!! se intampla mai rar, dar se intampla.
de obicei intram la prioectii de vreo 3 sau 4 ori pe zi indiferent ce 'joe limonada' sau 'seriful din tennesse' rula, caci aveam noi o portita secreta. si timp berechet in buzunare.
(mai simt in nari cateodata, dar atat de rar, mirosul unic al salii pline pana la refuz. si in urecehe inca imi scanteie murmurul publicului la scenele de suspans. al publicului de atunci.)

cand se nimerea elvis, insa...
cand se nimerea regele generatiei noastre,
cand la 'cultural' bagau un film cu el, toata 'carne tremula' era pe mine.
oricum, ii stiam cantecele ca pe primul 11 al lui dinamo(!). iar versurile alea pocite erau, vorba lui verbiaj, infinit mai frumoase decat astea bune si reale.
cand se nimerea vreun elvis, ziceam, nimic nu mai conta.
intreaga lumea era a mea.
si mai ales fetele...
pe toate le mai iubeam cu tandrete, cum spune rapsodul. in plasmuirile mele.
si atat de usor le cuceream... fredonandu-le la urechisele lor moi melodiile dulci ale elvisului meu, cu tot cu vocea-i guturala si suvita rebela, pe care, fara pic de jena, mi le-am insusit .

acum, la 20 de ani distanta (deja?!), ma simt la fel de slab in fata acestor songuri si imagini. sunt strabatut de aceleasi fioruri si voluptati ca si atunci. sunt un boy happy.