traim spre a ne povesti viata
si spre a ne aminti.
ne plac cuvintele si vorbele
imaginile, cantecele,
miresmele si gusturile
de demult
ca si cum am decoji ceapa
foaie cu foaie,
printre lacrime,
evocare dupa evocare
si tinerete fara de batranete,
si viata fara de moarte, ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti
si daca nu s-ar mai povesti, de ce am mai trai...
peste cateva ore
ma voi claustra intre copertile utlimului 'gunter grass'- decojind ceapa,
(controversatului si minunatului)
o carte pe care
o astept cu incordare de cateva saptamani - nu mai venea
salariul asta o data :) -
iar dumneavoastra am sa va las
(asa cum i-am promis amicului aky
si cum am remarcat, dealtfel,
ca va place :) )
o alta lume minunata
o alta
'tema de weekend',
o sama de... dulci suplicii,
care sper sa va afunde si mai abitir,
in negurile reci si abundente ale simturilor,
sa mai declanseze niscaiva vibratii
pe coardele prafoshate ale sufletului.
ceva ce nici cu gandul nu ghiciti...
(si nu e film, nici muzica, nici altceva,
ci e cu totul si cu totul altceva!)
14 comentarii:
Ti-ai bagat adanc degetele in borcanul cu amintiri. Bune cele doua promo-uri teveriste. Starnesc atatea sentimente.
Ai grija cu nea Gunter, trebuie servit in mici doze zilnice. Altfel se termina prea repede si altul Germania nu-ti mai da.
Panta Luminosus, m-ai atins adanc. Multumesc tare mult, inca am reactiile de salivare spontana, ochi benoclati si frematare nerabdatoare la aste doua promo-uri. La cel cu desenele de regula alergam de tolomac prin casa sa-mi caut angoasat ursul de plus fara de care era IMPOSIBIL sa vad desenele.
S-au umezit coardele de care faci vorbire, si tare bine pica acum. O sa patesti ceva fain azi, am chemat deja spiridusii si le-am dat sarcini.
dedes,
mereu ma murdaresc pe deste cand mananc. si mai ales cand ma imbuib cu... 'retrocedari'
voi avea grija sa servesc cate un capitolas pe zi, stai linistit. sa imi ajunga si pt alta data.
aky,
esti un critic de intampinare grozav. il incurajezi pe om si daca ar sta degeaba.
sper numai
sa nu deprinzi obiceiurile catelului lui pavlov...
URSUL tau de plus, cu istorioarele lui cu tot, a devenit deja un personaj pe blog.
mai exista? este la muzeu?
ce s-a intamplat cu el?
PantaRex (deja iti datorez o turma de miei cu atatea pociri de nume :D, sper ca nu ti-e cu banat), ursul cela e prin raiul ursuletilor de cand, acum multi ani, a vrut sa roada la el si catelul meu de atunci. Dar il am intr-o poza, cu aky in varsta de 3 ani. Daca doresti si juri ca nu o pui la matrimoniale, ti-o tirmite Aky.
Too late, deja sunt cutzu lu Pavlov .. cand savurez minunatii de-astea, sau fructe de mare, ciocolata cu menta, nuci verzi/castane fierte,etc.. Sunt un vicios, damn it.
Auzi tu :) chiar aseara imi zicea inca cineva ca a suspectat ca tu si Aky sunteti una, cica avem chestiuni in comun, inclusiv din pdv tehnic :D. Io zic s-o punem de o afacere,ceva..
PS Nu uita ca ai zis ca-ti iei Cocosul decapitat. Ego ashteptem scripturam tibi despre asta.
aky,
nici daca imi spui panta-ariel, panta-bonus, sau panta-delikat nu as putea sa ma supar pe dumneata.
plus ca zici ca nu doar verbi ne suspecteaza ca unul dintre noi ar fi originalul si altul sosia. cred ca eu sunt dublura si tu titularul in 11 lui nea gigi :)
cocosul decapitat am promis ca-l iau. dar mai intai sa-l gasesc. ca nu am dat de el. oricum am securea la mione preventiv, sa-i dau la cap cand l-oi prinde...
si de o afacere, cum sa nu?
mai demult vorbeam cu dede ce ar fi daca pe la pensie ne-am deschide o librarie din aia cu dichis. am sta ca mosii din muppets si am citi carti, am palavragi cu clientii, am initia serate culturale la un ceai si o carte...
dar ne trebuie niste valuta forte pentru asta. inca mai sper sa pun mana pe o baba cu bani multi si nepoti putini. asa de fenta...
ps
poti sa trimiti poza cu aky si ursul de plus.
vorbesc cu verbiaj si facem o continuare la povestea lui cu 'ingerul din trafic'...
"Nu mi-am citit cartile din teama. Dar acum mi-am dat seama ca este datoria mea ca scriitor, si o chestiune de onestitate, sa-mi citesc toate cartile, ca sa nu patinez inlauntrul acelorasi teme. Asa ca am inceput sa le citesc in ordinea in care le-am scris. Mai intai trebuie sa spun cu toata sinceritatea si cu toata vanitatea din lume ca-mi plac cartile mele mult. Dar nu sunt cartile pe care ar trebui sa le scriu acum. Asa ca acum reinvat sa scriu. Imi scriu memoriile, memoriile despre cum am scris aceste carti. PENTRU A INCERCA SA MA DEZVRAJESC DE MINE INSUMI. Dar voi iesi la lumina".
Marquez, intr-un interviu in care vorbeste despre "Vivir para contarla", volumul ce te-a botezat si pe tine, draga Panta. E raspunsul si darul meu pentru ce ai scris.
(http://youtube.com/watch?v=njfqKfHgmnQ)
Pantacruel ai grija. E posibil sa ne fure miliardarii ideea. Parca ii vad pe Patriciu si Becali stand in librarie, ciondanindu-se pe ce volume sa mai bage in rafturi.
aky,
multumesc domnule poetician
numai daruri dintre cele mai frumoase si neasteptate.
ce as mai putea zice?
dedes,
sa ne fure becali?
asta care confunda blogul cu globul?
:)
m-as mira!
Panta draga, pt ca eu (inca) n-am domiciliu stabil, daca nu ti-i cu banat vin la tine in casuta sa-ti spun cum am inteles eu azi si in alt fel decojirea cepei. Pai ceapa ustura, asa-i? Si da lacrimi si nu-i placuta, asa-i? Bun. Atunci, am cugetat eu, in atatea situatii, cu "cepele" metaforice pe care ni le pune viata inainte, incercam sa le taiem repede cu cutitul, sa scapam mai ieftin. Is vinovat des de smecherii similare, in o mie de contexte. Sa nu-mi mai fie greu, sa nu mai doara, sa treaca mai repede angoasa, gandul, dilema. Cautam solutiile cele mai facile, "eficiente", de sarit peste inconforturi si gasit scurtaturi.
Numa ca in asta seara tamaiata cu o ceata aromata si anestezianta, am urcat pe scarile rulante de la metrou. Nu mergeau, si totusi am luat-o pe acolo, cu speranta ca nenea care mesterea la butonul scarii va reusi sa o porneasca. Si a reusit. Creatura de Aky s-a bucurat teribil - dom'le, nu-mi mai obosesc picioarele si-asa eztenuate de statul pe poponet toata ziua.
Numa ca, ajuns sus, am vazut (eu cu amuzament, gramada de oameni din spatele meu, cu indignare,doara daca a pornit scara s-au bulucit toti dupa mine) ca grilajul din fata scarii rulante era.. inchis cu lacat. (Aici e alta dandana - adica noaptea ar trebui sa mai facem niste miscare, ce atata scari rulante, se mai hodinesc si ele).
Noroc ca am sarit repede parleazu' dinspre scara normala, eu prima victima dintr-o gloata de repede-taietori-de-ceapa-cu-cutitul-si-iubitori-de-scari-rulante, si am iesit.
Ce e rapid si comod poate duce spre un drum inchis, asta mi-am amintit asta seara. Potecile cele incomode, ostenitoare, trenurile personale care se poticnesc in gari sordide, vorba lui Plesu, sau cepele decojite strat cu strat, cu ochii tot mai inlacrimati si confortul mutilat - astea-s de multe ori caile cele mai "drepte".
Pentru pragmatici- am fost la teatru, am venit cu metroul acasa si m-am gandit la cepele lui Gunther si Panta.
Multam de primirea involuntara, boier von Panta.
aky,
multumesc pentru... poveste
asta am si intentionat sa gazduiesc la mine in cuib si gandurile unor admirabili rapsozi ai vorbei.
te mai asteptem si cu alte istorisiri minunate, iluminatule,
baronule aky
creatura aky, la ce piesa de teatru ai fost?
Djerzinski, iete ce mi-ai facut..
TNB, Jocul Ielelor. Pt cine merge - atentie la detaliile secundare si la decor, rostul i se dezvaluie in final. Ilinca Goia - frumoasa de pica, is fan declarat, si splendida in intreaga-i coloratura. Singurul personaj imrbacat in rosu aproape pervers, intre atatea personaje gri, la propriu. Liviu Lucaci - nu prea e pe gustul meu in general, dar in scena finala mi-a obtinut votul. Mircea Rusu - are o plaja relativ limitat de desfasurare, parerea mea, dar pe plaja aia e magnific, asa si aici - shampanic, efervescent, mi-a dat o reala satisfactie. Teribile declinari ale perversitatii si filantropiei in rolul asta.
Teatrul e terapie psihica, igiena si cosmetica sufleteasca psntru mine, asa ca am deschis stagiunea de terapie akyeana asta seara.
Trimiteți un comentariu