povestea porcului mailat si a bocitoarelor isterice de la bucuresti

cica 'era odata o baba si un mosneag'. tigani sadea, ca doar traisera in romania. hodorogul de-o suta de ani si ramolita de nouazeci, plecati din sibiu inapoi la mama lor, la lupoaica. adica la rim (de unde, de altfel, ne tragem). cu toata satra plus purcel si catel. şi amandoi babacii erau negri ca taciunele, de suparare, aveau dinti de aur si un singur copil. mai lat la trup si mai focos la inima.
inca un porc, in fapt, pe nume mailat.
mai avura sarmanii si o copila naiva care a sfarsit sub privirile puradeilor ei numerosi in putele goale, dar mai ales sub pumnii apasati ai concubinului zborsit, zbanghiu si zdrentaros (pesemne ca lui ii placea mult de zorro)


dar sa intram odata (fara pasaport) in poveste...
mai intai vedem un tigan bocciu roman, cum altu nu-i,
cu mustacioara lui, pana corbului. ni se descriu amanuntit parfumul lui natural
si copilaria-i chinuita pe acest picior de plai. prin urmare vom fi martorii unei tragedii care va sfasia sufletele telespectatorilor din lumea larga. si, desigur, va umfla ametitor ratingul. apoi, se poate observa o stimabila doamna, giovanna, duios trecand pe poteca ingusta de la periferia romei. urmeaza un jaf in stil italian, un viol haiducesc in maniera rahova-ferentari, nereusit insa, şi fuga sanatoasa, romaneasca, de la fata locului. (pentru mai mult dramatism s-a plusat cu o bataie rupta din rai, cu picioarele cele murdare ale... boratului, desigur). cateva minute mai tarziu muribunda zace in santul intunecat si rece.


asa cum era firesc, abia acum incepe partea emotionanta a istorisirii.
in toate ziarele, la toate televiziunile si radiourile, toate blogurile si casele din romania vorbesc numai despre mailat.
(nu se poate, totusi, sa o abandonam asa brutal pe elodia. povestea ei chiar avea potential, mai putea fi mulsa...)


de la cartarescu, c.t. popescu si turcescu pana la tolontan si vlad petreanu si la restul celorlalti mai mititei,
toti bocesc, moralizeaza si se vaicaresc...
numai despre rusinea de a fi roman(!),
numai despre disocierea de tigani si organizarea de mitinguri in care sa ne cerem musai scuze in fata europei(!!)
numai si numai despre aprinderea lumanarilor si depunerea florilor in fata simbolurilor italiene din tara(!!!).


ceva imi spune insa ca suntem un popor usor emotional, de ginta lat(r)ina. carevasazica, bagajul nostru moral si spiritual este de o imprescriptibila frumusete. motiv pentru care avem cele mai frumoase femei, paduri, vai, munti si manele, cei mai multi infractori, curve si olimpici.


ultimele secvente ale filmului ni-l prezinta pe numitul romulus mailat (aici mi-a scapat un mic hohot) incatusat si rapciugos.
acest raj kapoor modern al uniunii europene, alunecand pentru ultima oara, aidoma unei lebede vii,
catre puscaria sa cea de toate zilele. si in urma lui carduri de bocitoare de la bucuresti pana la roma.
efluvii patetice (si poietice), isterie in masa, snobism, multe lacrime si proteste umorale, trancaneala goala si solutii extremiste, cinice, lagare de concetrare si exterminare. c-asai codrul, frate cu romanul.

CIAO!