nu stiu cum am ajuns de partea cealalta a fericirii.
in bratele lungi, stacojii, ale tristetii.
aseara.
m-am pomenit asa,
poticnit intr-o balta tulbure, intunecata,
iar apa rece ca gheata mi se infiltra cu precizie in pantofi si ciorapi.
picurand in sus printre limbile ceasului si ale focului pana la gura de cer.
odata ajuns in aceasta situatie neprevazuta,
am simtit un fel de fior.
in care ma revarsam cu totul.
bratele imi erau amortite, insa un fir de cantec tanguitor
se ivea timid dintre ganduri,
lovind din aripi ca o pasare biciuita de fulgere.
senzatia m-a insotit pana maine,
cand am pornit-o domol inapoi, pe cararea serpuinda.
inspre stelele cazatoare.
18 comentarii:
...si toate senzatiile au venit din senin, nu-i asa, amice Pantacruel? Mie asta mi se intampla de extrem de multe ori, anume sa ma intristez brusc si din senin, fara niciun motiv aparent.
Dar, paradoxal, mi se intampla ca atunci cand realizez ca am luat-o pe panta asta spre tristete, sau chiar ca sunt inghesuit de-a gata in cel mai stramt coltisor (pentru ca daca as putea compara tristetea cu o fobie, ar fi claustrofobia), ajung sa fiu aproape bucuros, aproape vesel. Sunt vesel pentru ca-mi spun "uite, ma, nu-s un robot, inca simt si am sentimente si-s uman". Si-asta ma face sa-mi vina sa chiui si sa trag ioddlere din motul Casei Poporului. Ca ma uit si eu in jurul meu, de`. Si ma spariu sa vad cate mecanizate ma inconjoara.
semnez la rem, radiohead, oci si cash :)
la restu nu ma intristez, ci:
1. la coldplay si damien rice ma ia cu nervi (nu-s ce am cu cei doi baieti-ca si cu n.cage)
2. la hijo de la luna imi vine sa rad
3. bono sa stea in U2
4. noa nu stiu.
Panta,panta, cum le pigulesti si le culegi tu... Te admir- eu sunt tare, tare lenes :)
tristetea e o trecere. ca orice stare, are leacurile ei. hm, nu sunt bune leacurile contra fericirii. :) e bine sa le gasesti la timp. tot stau si ma gandesc de ceva vreme ce as face daca as fi trista si-mi dau seama ca tristetea nu e un cuvant in dictionarul meu. :)))) eu nu pot fi decat depresabila. :)))))))
paul dimulescu,
a venit din negura deasa, amice
nu din senin :)
alexedi,
cred ca bono poate canta minunat si cu un horia brenciu in spate.
crede-ma :)
oana despa,
un dictionar fara cuvantul tristete?
se mai gaseste asa ceva?
zi-mi repede libraria!
fiecare are propriul dictionar in care ne scriem cuvintele. :)
carevasazica nu se prea gaseste.
stiam eu... :(
fain coldplay. sa-ncerci si massive attack: teardrop, live with me etc.
le gasesti pe iutube. nu incurajez pirateria si folosirea programelor file-sharing. :D
nu, canta cu U2. Restul e asa, EGO.
Ia sa faca bine sa ramana rock.
Ma panto, da ce mi-ai zburat referentii din pagina! :))
Pantacruel, negura deasa nu inseamna absenta seninului. E doar imaginea rasturnata a acestuia. Pana la urma totul se rezuma la unghiul din care priveste fiecare. Uite la Oana Despa, nu recunoaste existenta tristetii. Cel putin in ea, ca poate o vede la altii. Asa si cu povestea asta... Eu admit tristetea, cu atat mai mult cu cat stiu ca vine-un moment cand ajunge veselia la putere. Si veselia este cu atat mai puternica, deci, cu cat este mai profunda tristetea. Apoi.. cum sa nu te bucuri in tristete, cand stai si-ti razi in barba gandindu-te "ba, ce fraier sunt si cu ce-mi pierd timpul... maine pun pariu c-o sa uit toate mizeriile astea si-o sa ma apuce veselia subit, din te miri ce."
Si ca tot sunt p-aici, de unde "miriapodul", in cazul meu?
p.d.,
ai dreptate in mare :)
cu miriapodul e o poveste mai lunga.
dar o spun pe scurt. pt dumneata.
mai intai au fost dede si verbiaj -pe blog. le-am dat cate o porecla, menestrelul, respectiv magul.
lista a inceput sa creasca exact cand observasem ca ambele 'calificative' incepeau cu litera m.
asa mi-a venit ideea ca toti de pe blogrol(-ul meu) sa aibe cate un 'determinant' cu litera m!
iti dai seama ca mi-a fost din ce in ce mai greu sa gasesc cate un cuvant care in oarecare masura sa il caracterizeze si pe personaj, dar sa fie si cu litera m.
si va fi din ce in ce mai greu. sper ca lista sa nu se intinda pana la litera... n! :)
nu prea intelegeam eu de ce era soirs mops (probabil o carenta culturala de-ale mele), da cu 'madama' anca ai nimerit-o la fix! :))
hmmm.....cred ca a fost ceva in atmosfera. la mine a ajuns marti pe seara si a ramas pina aseara. cam lunga perioada, stiu, dar a plecat brusc. din fericire. si a iesit soarele. la fel de brusc
maria,
si tu ai fost trista?
curios.
numai patrusica (eu am inventat termenul! :) a fost cam vesela zilele astea.
:(
Te-am citit, Panta-Curcubeu, mi-am cercetat vanataile, si m-am gandit ca tristetea nu e un dusman. Sa te razvratesti impotriva ei, sa fugi disperat de ea, nu ajuta ( ca si singuratatea, care de fapt e un panaceu extraordinar de multe ori). Cand apare, turbata sau coplesitoare, intru in plafarul meu si mai intai nu ma mint ca "nu stiu de ce". Mereu exista un motiv, si daca ai puterea sa il iei in palma si sa-l privesti, e deja un pas inainte.
Apoi, nu fug de ea, ci o intampin. Incerc sa-i vorbesc bland, ii dau fatis sau pe nesimtite oblojeli si zaharicale, pana se imbuneaza.
Hanh, un calugar zen si scriitor emigrat in Franta, spunea ca textele traditionale orientale descriu constiinta ca o bucata de pamant pe care se pot cultiva tot felul de seminte: pentru bucurie, tristete, teama, suferinta, speranta. Iar memoria acestor emotii este ca un hambar cu toate semintele stranse de noi. Cand o samanta se manifesta in constiinta, ea se va intoarce mult mai puternica in hambar, caci va fi avut rod inmultit. De fiecare data cand percepem (cand ne permitem, ne educam sa percepem) ceva frumos, linistitor, imbucurator, udam semintele frumusetii, bucuriei, linistii din noi, timp in care semintele pentru tristete, teama, suferinta se usuca si nu dau rod.
pantacruel- esti rautacios sau mi se pare?
maria,
cred ca doar ti se pare.
incerc doar sa fiu amuzant,
insa nu imi reuseste de fiecare data. :(
bine, te cred pe cuvint
:))
Trimiteți un comentariu