sâmbătă, 22 decembrie 2007

coperţile de odinioară

pentru că maria a mai născocit o leapşă cu miros căldicel de molid, mi-am scos valiza cu poveşti şi am făcut vraişte pe acolo...

...casa era alcătuită din mobilă veche, de obicei moştenită ori cumpărată la preţuri derizorii de pe la diverşi prieteni de familie. la loc de cinste, sus, pe şifonier,
unde iarna se învecina bine cu râvnitele banane prăzulii puse la gălbejit,
odihnea un acordeon bătrân. şi puţin ştirb. nu-i lipseau decât 2 sau 3 clape şi burduful era crăpat. pe alocuri... dar nu mult.
încă mai avea suflu (şi convingere) cât să-i prisosească pentru câtvea doine şi canţonete.

mai eram stapani peste un televizor cu circuite integrate, ‘diamantul’ şi mângîierea familiei, o duzină de bibelouri prăfuite aranjate simetric în vitrina râzătoare
şi, desigur, nelipsitele tablouri de pe pereţi – reproduceri ieftine după grigorescu şi toniţa înrămate cu mult prost gust şi auriu.
ca şi puzderia de milieuri şi broderii, înşirate prin toate încăperile.

nu îmi amintesc însă nimic de vreo bibliotecă. fie ea cât de uzată.
chiar cuvîntul ‘bibliotecă’ avea pentru mine o însemnătate bizară şi solemnă.
urechile mi se ciuleau spontan la auzul 'bibliotecii' în vreo frază căzută din neant şi pe loc intuiam momentul remarcabil al zilei :)
unde se depozitau totuşi cărţile? mă întreb acum. pentru că existau câteva - maculatură măruntă de-a lui taică-miu.
neavând curiozitatea să aflu ce este în spatele coperţilor întunecat jerpelite,
le ştiam după culori şi tiluri.

aveam impresia că m-am apucat să citesc cărţi abia prin clasa a zecea,
dar cîteva amintiri încolţite dintre cearcăne îmi aruncă dinainte imagini în care pantacruel, de bună voie şi nesilit de nimeni
(să-l fi ros, oare, invidia că unii colegi vorbeau despre cărticele?) călca pragul bibliotecii din incinta şcolii şi împrumta...
ba un neghiniţă, ba poveşti de petre ispirescu şi, uneori, cărţi puţin mai grele – din cauza titlurilor frumoase.
entuziasmul dura până pe la pagina 20, după care depăşindu-se teremenul acestea erau aduse înapoi la tovarăşa bibliotecară, care se minuna de... erudiţia haiosului căutător de coperţi.

ţin minte foarte bine două tentaţii ale acelor ani – ’povestiri istorice’ (cu ilustraţii), de dumitru almas şi ’legendele olimpului’.
când mi se citeau fragmente din aceste două cărţi, mi se cam tăia respiraţia.
erau mai frumoase decât orice film pe care îl văsusem până atunci.

în rest... mai nimic nou de pe frontul de (l)est al copilăriei.
ba ma e ceva. în lipsă de lecturi, pantacruel desena toată ziulica şi cânta, fără talent :), la acordeonul cel ciobit până obosea de tot.
iar noaptea, în lipsă de patefon, magnetofon, casetofon, dvd şi... youtube,
fredona cu frac-su, până în zori, melodiile faimoase ale vremurilor :)

14 comentarii:

maria spunea...

promit ca fac rost de cartile din copilaria mea si ti le dau. unele merita si acum sa stii :)
la mine a fost invers- bibilioteca era imensa, nu am terminat-o nici acum. .....din pacate

pantacruel spunea...

multumesc maria. vad ca deja am starnit mila prietenilor :))
nu asta am intentionat, dar nu mereu avem parte de ce ne dorim :)

OANA DESPA spunea...

Frumusetea si inteligenta spirituala nu stau in carti, ci in suflet. Cati intelectuali ratati spiritual nu ai vazut? Bunatatea si rautatea au uneori aceeasi sursa, interpretarea mesajelor e individuala.
Fiecare om are o varsta a lui, varsta la care se descopera pe sine. Unii se descopera tarziu, dar descoperirea lor e mai importanta si mai spectaculoasa decat descoperirile altor milioane de dinaintea lor.

pantacruel spunea...

oana,
despre cine vorbesti tu aici?
in nici un caz despre mine.
nu sunt cu nimic mai breaz decat orice prieten al meu. nici nu cred asta si nici nu vreau sa fiu.
e adevarat ca nu prea aveam carti si ca, mic find, nu descoperisem inca placerea lecturilor.
am mai recuperat insa in ultima vreme. si sper sa o fac in continuare. :)

OANA DESPA spunea...

Vorbesc despre oameni in general si despre principii. Am intalnit oameni extraordinari care nu stiau sa scrie sau sa citeasca, dar ar fi dat clasa de inteligenta si bunatate multor intelectuali cu mii de carti citite. Nu stiu cum esti tu. :)) Sa nu ma intelegi ca sunt impotriva cititului, Doamne fereste! Era un alt fel de a privi lucrurile, atat

Unknown spunea...

Bravo maestre.Un exercitiu de sinceritate.

Sper ca mai tii minte cand te inebunisem cu Acul si barosul.

pantacruel spunea...

dede,
cum as putea sa uit indemnul tau?
dar iti amintesti ca pana la urma am citit 'acul si barosul'.
chiar anu acesta.
si nu mi-a luat decat 5 minute, parca...
pe vremuri mi-ar fi trebuit 5 zile de chin si tot nu as fi sfarsit povestirea... :)

maria spunea...

nu era vorba de mila, ce ai? insa pe bune merita si acum....adica mary poppins cu siguranta. la restul ma mai gindesc. :)

maria spunea...

si foarte tare melodia saptaminii

pantacruel spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
pantacruel spunea...

maria chiar vreau carticelele alea ale tale!
ce nu e clar? :))))))

multumesc mult. iti dedic tie melodia saptamanii, pt asta :)

Aky spunea...

Uai tu Panta-Placinta-de-Mere, amu zici ca prestezi la acordeon?!
Copilaria akyeana a fost destul de plina de citiri. Biblioteca parinteasca nu oferea enorm de multe, dar ai mei m-au sustinut sa stau ca lipitoarea ore in sir si cu o carte in mana. Jules Verne, Legendele Olimpului, Basmele romanilor, apoi mitologii diverse, Vasile Lovinescu mai tarziu, si cate altele..

In liceu am avut drept mentor intr-ale cititului si multe altele pe o doamna profesoara, odata cu care cititul s-a instaurat ca viciu nevindecabil.

Cat despre biblioteci - si acu, mare, ma mai duceam pe la biblioteca liceului, unde am niscaiva pile, si mai faceam aprovizionarea.

P.S. Habarnam rulz!!!

Stiu insa (o am pe undeva pe aici) prima carte pe care am buchisit-o :), "Furnica si Porumbita" de Lev Tolstoi.

pantacruel spunea...

aky,
'habarnam' despre ce vorbesti :).
glumesc. insa mi-a promis maria ca imi aduce niste carticele pe care le-am ratat cand eram mic.
si ca sa umplu golurile de atunci o sa-mi sacrific o zi intreaga sa le savurez :))

apropo de cartile lui tolstoi. mi-am adus aminte de unul dintre preferatii mei, nabokov . asta spunea ca pana sa implineasca 11 ani terminase de citit 'razboi si pace' si nu numai atat.
pana sa implineasca 11 ani...
se tragea, ce-i drept, dintr-o familie de intelectuali rasati in care bibliotecile tineau loc si de pereti si de foisor si de cabana de weekend.
plus ca era rusnac :)

maria spunea...

acum stai ca habar nu am pe unde sunt. m-am mutat de vreo citeva ori...